Bogdan TĂNASE - Idei - nr. 34 / 12 octombrie, 2020
Imaginarul artistic-literar nu obosește, de atâta vreme, să ofere reprezentări ale salvării, colective sau individuale, în fața unor calamități, războaie, dictaturi, pandemii.
Insidioaselor fețe ale Răului, oricât de atrăgătoare ar fi acestea, li se opun construcții ficționale cu vechi funcții catharctice. Poate modelul redempțional cel mai vechi, cu ecouri și reprezentări multiple în literatura lumii, este imaginarul lui acasă. Căutarea Paradisului pierdut, Ulise care traversează zece ani de încercări pentru a ajunge în adăpostul Ithacăi, Robinson care își face un surogat insular; Marcel care înmoaie madlena reconstituirii universului protector, al unui acasă-flux al imaginarului salvator al amintirii; acasă din literatura exilaților, proiectat dureros sau idilizat pe cerul unei lumi mai bune, imaginarul spiritual și religios care trece dincolo de frontierele, oricum aproape imperceptibile, ale relației cu divinitatea, în expansiune ficțională, cu efecte etico-vindecătoare.
Lucrul fascinant al vindecării este că nu oprește căutarea, aventura, nefamiliarul.
Alberto Manguel discută, în Un cititor în pădurea din oglindă, despre cum stafia clarvăzătorului Tiresias îl previne pe Ulise că va ajunge în Ithaca și de acolo va pleca din nou și va da peste „o rasă de oameni care nu știu nimic despre mare.” În Divina Comedie, „Dante, care nu-l citise pe Homer - ne previne Manguel - a intuit în mod genial profeția și a făcut-o să se adeverească în mod poetic.” Ulise îi confirmă lui Dante că a făcut călătoria, „îndemânându-și tovarășii îmbătrâniți să întindă pânzele din nou. Celebrul pasaj a fost redat de Tennyson în versuri la fel de celebre:
„Iar de mult e luat, mult rezistă și
De nu mai avem acum puterea din veci ce muta
Cerul și pământul tot, ce suntem, suntem;
Același fel de suflet curajos
Slăbiți de timp și de destin, dar puternici în voința
Noastră de-a lupta, de-a căuta, de-a găsi și de-a nu ne preda.”
Ce vor găsi, Dante nu mai spune. Dar e atât de frumos vălul intertextual, țesut de toate acestea, literatură și interpretare, că registrul nici nu mai contează.
Sau aș reaminti, în acest sens, minunata pildă a lui Kafka,* Despre parabole*, în traducerea lui Mircea Ivănescu, care abordează înțelepciunea modelului pozitiv:
„Mulți se plâng de faptul că vorbele înțelepților n-ar fi decât niște parabole, dar care nu pot fi aplicate în viața de toate zilele, și noi nu avem decât această viață. Când înțeleptul spune: Du-te dincolo, atunci el nu vrea să spună prin asta că trebuie să pleci în cealaltă parte, ceea ce la urma urmei încă s-ar mai putea face, dacă rezultatul drumului ar merita osteneala, ci el înțelege un Dincolo oarecare, legendar, pe care noi nu îl știm, dar pe care el nu îl poate preciza în amănunt, iar așa ceva nouă nu ne poate fi de nici un ajutor. Toate parabolele astea vor în fond să spună doar că ceea ce este cu neputință de conceput este cu neputință de conceput, iar lucrul acesta noi îl știam. Dar celelalte, toate lucrurile cu care noi ne obosim zi de zi - sunt altceva.
Privitor la aceasta, spuse unul:
- De ce vă mai împotriviți? Dacă ați asculta de parabole, ați ajunge voi înșivă niște parabole, și prin asta ați scăpa de oboseala de zi cu zi.
Un altul spuse:
- Pariez că și asta tot o parabolă este.
Primul spuse:
- Ai câștigat.
Cel de-al doilea spuse:
-Da, dar din păcate numai în cadrul parabolei.
Cel dintâi răspunde:
- Nu, în realitate. În cadrul parabolei ai pierdut."
Grupajul tematic al acestui număr al revistei oferă câteva răspunsuri ale unor cititori buni de literatură la aceste căutări ale unui model pozitiv, redempțional. De când lumea noastră a intrat în paradigma noii pandemii, asocierile au fost mai ales cu exemple parabolic-distopice. Utopiile, oricât de neaventuroase ar fi, își așteaptă cuminți, predictibile, cititorii care știu să re-citească.
Prin urmare, ce credeți despre funcția salvatoare a ficțiunii?
Cititor de literatură care nu obosește, Bogdan este lector universitar dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București, unde predă teoria literaturii, tehnici de lectură literară, teorii ale ficțiunii literare și ale poeziei moderne. Interesat de studierea anilor ´70, a publicat o primă carte dintr-un proiect mai amplu, intitulată 1971: reconstituiri ale literaturii din România. Contexte teoretice. de asemnea, publică în mod curent articole pe teme culturale, literare în Dilema veche.
Platforma – distopie și parabolă
Invitații lui Zenob: Florentina SÂMIHĂIAN
Despre imposibilitatea unui proiect comunist
Evadarea
Personajul cu trei capete
Între cataclism și dezastru - o schematică a crizei
Poeme
Bicicletele uriașului izbăvitor
O viziune a Paradisului marca Alberto Manguel
Louise Glück – Nobel, 2020
Scurtă pledoarie pentru lectură ca refugiu
Imaginație și memorie
Două viziuni despre literatură și despre demonii ei
Opt scriitori tineri de proză fantastică
(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)
PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.
Număr tematic
Șerban ACASANDREI este filolog, germanist și poet. Scrie texte cerebrale, poeme analitice, meditații, reflecții venite dintr-o experiență intelectuală, readusă în spațiul emoțiilor, uneori de un vizual acut, alteori în notă suprarealistă, ca aici:
cartea lui de la final
stă afișată ca un totem cu coarne
în fața căruia apar plecăciuni și gesturi supuse
Poemele publicate în acest număr fac parte dintr-un volum în lucru.
Doina RUȘTI
Recomandată de Adriana IRIMESCU
Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur, la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații.
Arturo Pérez-Reverte (n. 1951, Cartagena, Murcia) – Línea de fuego
Parcă toată lumea a citit câte ceva de Pérez-Reverte sau măcar a auzit de el, nu neapărat pentru că a fost corespondent de război timp de 21 de ani, sau pentru că este membru al Academiei Regale Spaniole, dar în special pentru Las aventuras del capitán Alatriste (recunosc, și eu am fost curioasă și m-am uitat la serialul TV). Pentru prima dată în lunga lui carieră, Pérez-Reverte scrie despre Războiul Civil, mai precis despre bătălia de pe Ebru. Este, de fapt, un roman despre femeile și bărbații din orice război, o împletire de realitate, bazată pe multă cercetare și ficțiune. S-au scris multe cărți pe subiectul ăsta și Pérez-Reverte știa foarte bine că doar venind cu o viziune nouă poate atrage atenția.
Alexandra NICULESCU
Louise Glück (Nobel 2020), în traducerea lui Dan Sociu
Pe copertă era un desen cu un bărbat și o femeie ținându-se de mână dar la oarecare distanță unul de altul, ca doi oameni de o parte și de alta a unui drum.
Evident, ea și tata nu aveau un limbaj pentru ce făceau
O carte foarte faină, un studiu amplu, teză de doctorat la origine, Jung și filosofia umbrei aduce un subiect original, de o acuratețe a analizei demnă de un fin hermeneut. Ștefan Bolea este un intelectual de o seriozitate exemplară. De asemenea, cartea, clar una excelentă, beneficiază de o bibliografie amplă. Prin urmare, îl felicit pe autor din toată inima.
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
Publicată în septembrie 2020
Ed. Corint
BooLand renovează școli din mediul rural
Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.
În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)
Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR
Copyright © optmotive.ro