Dostoievski îl proiectase pe Mîșkin ca pe un Stavroghin & Raskolnikov, arogant, terifiant, ca mai apoi, după o iarnă intensă de scris și rescris radical planurile, să se apropie de ce îl bântuia de mult, de omul "integral minunat". Frumusețea care e posibilă prin prezența crăpăturilor, a fragilității, a slăbiciunilor.

Cu genealogia sa christică și don quijotescă (minus umorul acestuia, după cum îl descrie însuși Dostoievski), personajul e printre foarte puținele pozitive care conving și pers ...

Imaginarul artistic-literar nu obosește, de atâta vreme, să ofere reprezentări ale salvării, colective sau individuale, în fața unor calamități, războaie, dictaturi, pandemii.

Insidioaselor fețe ale Răului, oricât de atrăgătoare ar fi acestea, li se opun construcții ficționale cu vechi funcții catharctice. Poate modelul redempțional cel mai vechi, cu ecouri și reprezentări multiple în literatura lumii, este imaginarul lui acasă. Căutarea  Paradisului pierdut, Ulise care traversează zece ani d ...

Mi-am petrecut un ceas bun dintr-o amiază recentă reascultându-l, traducând, emoționându-mă și reflectând la acest minunat, puternic discurs, ținut dintr-o suflare de Joaquin Pheonix anul trecut, când a primit Oscarul pentru interpretarea din Joker. Este, cred, foarte actual. Este discursul unui om-om, care a trecut și a văzut multe, iar ochii lui spun acum morala (ce cuvânt greu!) contemplației. Am tradus textul pentru Facebook, în timp ce îl ascultam, dar mă gândesc că în revista *Opt moti ...

"De unde vii? Nu te apropia, nu te apropia! Nu-ți dau mâna, că vii de afară, din frig".

Este replica simptomatică, repetitivă, a lui Oblomov, personajul din romanul lui I. A. Goncearov. O adresează, din coconul însingurării sale, și lui Alexeev, și lui Volkov, și lui Penkin, și lui Tarantiev. "Care frig?", îndrăznește să-l întrebe Alexeev. "E frig sau miroase urât în odaie, de ce te grăbești așa?" îl mai întreabă Oblomov, când dă să plece. "Nu. La dumneata mă simt totdeauna bine."

M ...