Revistă print și online

Billy Collins: Prima zi cu zăpadă

 

Ne-am trezit în plină revoluție a zăpezii,
steagul ei alb flutură peste toate,
peisajul a dispărut,
nici măcar un șoarece nu punctează golul,
și după aceste ferestre

clădirile guvernamentale sunt îngropate,
școlile și bibliotecile îngropate, poșta s-a dus
sub nămeții tăcuți,
calea ferată delicat blocată,
lumea a căzut în uitare.

În curând, o să-mi pun cizmele
și-o să pășesc afară ca pe apă,
câinele meu o să salte ca un delfin
și eu o să scutur o creangă încărcată,
un duș rece peste amândoi.

Deocamdată sunt un prizonier benevol al casei,
un simpatizant al cauzei anarhiste a zăpezii,
O să-mi fac un ceai
și o să ascult știrile la radioul de plastic din bucătărie
bucuros ca toată lumea că

Kiddie Corner School s-a închis,
Ding-Dong School s-a închis,
All Aboard Children’s School s-a închis,
Hi-Ho Nursery School s-a închis
împreună cu – și știu pe unii fericiți să audă asta -

Toadstool School, Little School,
Little Sparrows Nursery School,
Little Stars Pre-School, Peas-and-Carrots Day School
Tom Thumb Child Center, toate închise
și —bateți din palme—Peanuts Play School.

Deci în locuri de astea se ascund copiii toată ziua,
astea sunt cuiburile unde scriu și desenează,
în vestele lor miniaturale, strălucitoare,
și aruncă, se cațără și alunecă,
toți, mai puțin câteva fetițe care șușotesc la gard.

Și acum ascult cu atenție
în tăcerea grandioasă a zăpezii,
încerc să aud ce uneltesc fetițele alea,
ce revolte plănuiesc,
ce mică regină va fi detronată.

Dan Sociu

în același număr