Revistă print și online
Poemele de mai jos sunt puțin cunoscute în limba română, patru dintre ele fiind chiar inedite. Scrise de Baudelaire în diverse perioade de creație, ele nu au ajuns să facă parte din corpusul canonic al versurilor poetului. Totuși, lectura lor ne dezvăluie un Baudelaire burlesc, mânuind cu perfectă nonșalanță satira mușcătoare, dedându-se unor exerciții de virtuozitate compozițională și montând mici comedii sintetice în care rolul principal în joacă limba. Este o altă față a modernității baudelairiene, care le completează și le pune în valoare pe cele arătate în Florile Răului.
(Ioan Pop-Curșeu)
Mi-a spus că e foarte bogat,
Dar molima-l înfricoșează,
Că de-auru-i e încântat
La Operă când se distrează;
Că-i place să stea în natură,
Având pentru Corot un cult,
Ca încă nu are trăsură,
Dar nu va-ntârzia prea mult;
Că-i place marmura nițel,
Dar și pereții ce-s pictați,
Că are-n fabrică la el
Trei maiștri care-s decorați;
C-avea, de se gândea un pic,
Mii de-acțiuni la firma Nord,
Că cumpărase pe nimic
Tot ce făcuse Oppenord;
Pe la vreun târg de vechituri
Ducându-se la un șpațir
Cum tot făcea cumpăraturi
Găsise câte-un chilipir;
Că mama și a lui consoartă
Nu le tratează cu iubire,
Dar crede c-a omului soartă
E-a sufletului nemurire;
Că dragostea e fizică
Și că la Roma, loc banal,
O doamna-altminteri ftizică
Îl adorase-n mod fatal.
Timp de trei ore jumătate
Oribilul palavragiu
Mi-a povestit verzi și uscate,
Încât de mine nu mai știu.
De-ar fi să îmi descriu necazul
Mi-ar trebui un stil enorm:
Îmi tot ziceam, mișcând grumazul:
"Măcar dac-aș putea să dorm!"
Ca să nu stric al meu huzur
Nu trebuia să-l las să-nceapă;
Degeaba strâng acum din cur
Visând să îl înfig în țeapă!
Bastogne se cheamă idiotul;
Fugea departe, de holeră,
Eu aș fugi de el cu totul,
Aș merge chiar și pe-o galeră
Dacă-n Paris, ce-i pare-anost,
Când se va-ntoarce fiecare
Voi da din nou peste-acest prost
Ce din Tournai e din născare!
Arie: Era un rege-n Yvetot
Era un academician
Știut de-al meu... bunic:
De treabă om, cu burdihan,
Scriind însă... nimic!
Căci laurul de-mpodobit
De când eram copil uimit
Căzuse ofilit!
Ha, ha, ha, ha, hi, hi, hi, hi,
Pe-acest băiat îl știi?
Hi, hi, hi!
Femei și mame-a căutat,
Simțirea să-și desfete,
Prin pensioane fiind dat,
Ca premiu pentru fete.
Cu Școala bieților bătrâni
A strâns bănuți cu doua mâini
Zeci de săptămâni.
Ha, ha, ha, ha, hi, hi, hi, hi,
Pe-acest berbant îl știi?
Hi, hi, hi!
Pe când era și el student,
Napoleon cel mare,
S-a-ntors, profund indiferent,
Căci pentru recrutare
El smiorcăia că n-ar fi bun,
“Doar n-oi fi eu carne de tun,
Că nu-s nebun!"
Ha, ha, ha, ha, hi, hi, hi, hi,
Pe-acest iepure-l știi?
Hi, hi, hi!
Poet e – al bunului simț –,
Dar Hugo-l ia de sus;
Racine (“al Literelor prinț")
E mult mai nesupus!
Și totuși orișice burghez
Găsea-n talentu-i fără miez
Un crez!
Ha, ha, ha, ha, hi, hi, hi, hi,
Pe scriitor îl știi?
Hi, hi, hi!
Werner, Byron, Corneille în cor
Ne strigă-nfuriați:
"Opriți-l, e un impostor!"
Îl râd ai săi confrați?
Mulți autori, dacă ar vrea,
Să ceară drepturi ar putea
Pe tot ce el le ia.
Ha, ha, ha, ha, hi, hi, hi, hi,
Pe hoțul ăsta-l știi?
Hi, hi, hi!
La orice curte-a fost actor,
Ca să-și câștige hrana.
Se spune – zvon supărător –
C-a scris Pariziana.
Și prin castele versu-i dulce,
Ca să mănânce, să se culce,
Noroc i-aduce!
Ha, ha, ha, ha, hi, hi, hi, hi,
Pe-acest mesean îl știi?
Hi, hi, hi!
Recent intrase-ntr-un complot
La o vodevilistă,
Căci ei voiau să ia de tot
Un nume de pe listă.
A doua zi, la chip puhav,
A și căzut la pat, bolnav,
Se zice că-i cam grav.
Ha, ha, ha, ha, hi, hi, hi, hi,
Pe-ăst muribund îl știi?
Hi, hi, hi!
Vacquerie
Către Py-
Ladu-i epi-
C: "Jucării
Mânării,
Bravul pi-
Rat pi-
Raterii.
O, Meuri-
Ce! N-a muri,
Ci, mumie:
Calea sa
Duce la A-
Cademie!"
Cine a făcut Umbra lui Eric?
Paulin Limayrac.
Cric!
Crac!
Amice, la tine vin iar
S-ascult o limbă omenească,
De parcă unu-ntre barbari
Atena vrea s-o regăsească;
Fiindcă printre Kanamari
Vrea Domnul să mă pedepsească,
Între nebuni, nu-ntre măgari
Doresc ca să mă socotească.
Transmite domnișoarei Fanny
(Căci n-o să strige: “Uite, ni!"
Omagiul nefiind grobian)
Salutul unui scriitor;
Lui Lécrivain urează-i spor
Și n-o uita pe draga Jeanne!
Cum te duci către orașul
Între ziduri încastrat,
Ce-și găsi deunăzi nașul
În poetul cel castrat,
Să te bucuri de vacanță,
Relaxat și împlinit,
Nu uita, cu-a ta prestanță,
Dragă Coco-Rău-Suit,
(Cum și eu la fel aș face)
Spune-acolo cât îmi place
Nebunaticul de Rops,
Care Premiul Romei n-are
Ci-un talent care-i mai mare
Ca mormântul lui Keops.
Domnul Auguste Malassis
Strada Mercélis
Nr. 35 bis
În cartierul Ixelles,
Bruxelles.
(Lui Ariosto recomandată
Din poșta de-altădată,
Adică unui poștaș
Poet și posnaș. )
Prof. dr. habil. la Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai, Departamentul de Cinematografie și Media, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociației de Științe Etnologice din România și al Academia Europaea, secțiunea Film, Media and Visual Studies, Ioan Pop Curșeu a făcut parte din mai multe programe și grupuri de cercetare, fiind directorul unui proiect Uefiscdi Tinere Echipe, cu titlul Iconografia vrăjitoriei, o abordare antropologică: cinema, teatru, arte vizuale (2018-2020). A publicat șapte cărți, dintre care cea mai recentă este Iconografia vrăjitoriei în arta religioasă românească. Eseu de antropologie vizuală (în colaborare cu Ștefana Pop-Curșeu; Școala Ardeleană-Eikon, 2020), dar și 150 de articole științifice și 50 de recenzii – în țară și străinătate – în limbile română, franceză și engleză. A coordonat 12 volume colective sau numere speciale din reviste academice. Ioan Pop-Curșeu a desfășurat și o vastă activitate de traducător, semnând – singur sau în colaborare cu Ștefana Pop-Curșeu – 12 volume traduse, din operele lui Gilles Deleuze, L.-F. Céline, Henri Michaux, Jean Cuisenier, Patrick Deville, Philippe Forest, Gustave Thibon, Jean Cuisenier, Benjamin Fondane, Lucian Blaga, Ion Pop.