63 / 10 mai, 2021

Lucruri enervante vs. lucruri plăcute

Rivala din perioada Heian a doamnei de curte Murasaki Shikibu se numea Sei Shonagon. La începutul secolului al XI-lea, pe când europenii abia silabiseau manuscrise greoaie la două secole după impulsul lui Alcuin (eruditul de la curtea lui Carol cel Mare), ambele scriau narațiuni suple, care aveau să fie salutate drept protoromane (anticipând, prin fracturile tramei și prin subiectivismul asumat, prozele unui Marcel Proust). Diferența specifică dintre ele rezida însă în detaliul de caracter: dacă prima era sclifosită și retrasă, ultima era ironică și flamboaiantă. Sei Shonagon a rămas celebră grație listelor stranii pe care le strecoară în evocări, iar, pe urmele domniei sale, m-am gândit că n-ar fi rău să vă rețin atenția cu câteva lucruri care mă enervează și cu altele care îmi fac plăcere. (În perioada postmodernă, ar fi fost mai comod să invoc exemplul listelor lui Umberto Eco, dar acest lucru ar fi reclamat un alt paragraf expozitiv, pentru care nu mai am energie.)

Printre cele nesuferite, trebuie să număr aici următoarele:

  1. Mușcatul unui măr cu prea mare putere, astfel încât dinții să întâlnească nu doar pulpa cărnoasă, ci și semințele amărui.

  2. Plimbarea desculță prin nisip, astfel că unghiile degetelor ating involuntar grăunțele dure de siliciu.

  3. Îmbrăcarea unei cămăși de in, care irită pielea gâtului, și mersul prin soare arzător în veșminte țesute din acest material.

Printre cele îndrăgite, trebuie să amintesc următoarele:

  1. Savurarea unui ceai Lady Violet cu scones (niște turtițe care se ung cu smântână groasă și cu dulceață proaspătă) într-un bar din sudul Angliei, amenajat pe locul unui cimitir dezafectat. Aproape că poți simți invidia cu care te asaltează natura, de vreme ce spiritele sunt iluzorii.

  2. Cele cinci minute care precedă trezirea într-o dimineață de noiembrie, atunci când simți că plouă mărunt, ca în Dickens.

  3. Sfârșitul uverturii unei opere de Mozart, atunci când știi că urmează să te înfrupți din carnea primei arii.

Desigur, ambele liste se pot extinde după dorință. Dar este vulgar să spui prea mult, mai ales atunci când simpla schițare a unor situații induce reveria rafinată.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

în același număr

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90.Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

„...vreau să decidă cineva pentru mine, să aleagă cineva continuarea acestui film pe care nu l-am dorit, se face târziu, mă uit la ceas, îmi verific inutil telefonul"

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Recomandată de Doina Ruști

LITERA

Este o frescă a destinelor traumatice, destrămate ori expiate, ca faciesurile horror din Infernul lui Hieronymus Bosch...

Emanuel Lupascu

CĂRȚI NOI

Recomandată de Ovidiu Șerban

https://www.facebook.com/litere/videos/2906838296262482

Simona Popescu, la Facultatea de Litere

VREMEA, 2020

I Mercoledì Letterari

Doina Ruști invitată la Accademia di Romania, Roma

TREI

Maratonul masteratelor la Literele bucureștene

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

REEDITARE

HUMANITAS

Piețele lui Cătălin D Constantin

Recomandată de Oana Boșca-Mălin

Copyright © optmotive.ro