Revistă print și online

Un poem de Tony Harrison

La mare distanță II


Deși mama murise cu doi ani înainte

tata încă-i ținea pe pat perna din trusou

și lînga perna ei sticle de apă fierbinte

și îi reînnoia abonamentul la metrou.


Nu puteai să-l vizitezi oricînd. Oricine venea

la el, cu-o oră-nainte trebuia să-l sune,

strîngea lucrurile mamei și le ascundea

ca și cum iubirea ar fi fost o infracțiune.


Nu voia să riște priviri neîncrezătoare

deși credea că-n curînd o să-i audă cheia

în broască, să-i pună capăt orelor amare.

Credea că-i dusă la cumpărături femeia.


Pentru mine moartea e sfîrșitul și cam gata.

Nu v-ați dus amîndoi la cumpărături; nu-s nebun.

Dar numele tău e-n cartea de telefon, tata,

și numărul la care încă mai încerc să sun.

Zenobia

Prietena lui Zenob

în același număr