Margaret Atwood, Testamentele

Și dacă am chef să fac singură pâinea? Cuvinte cuminți… Așa-i? Denotă hărnicie și pasiune pentru muncă, nu atrag atenția în mod deosebit și pot aparține cu ușurință unui bucătar (în engleză nu există diferența de gen) sau unei gospodine, de fapt, oricine le-ar putea rosti cu condiția să știe cum se face pâinea… V-ați fi gândit vreodată că de fapt ne vorbește un copil? O fetiță care în spatele unei atitudini răsfățate ascunde drama profundă a maturizării mult prea timpurii într-o lume aspră, în care femeia nu are drepturi. Această superbă metaforă e soluția pe care a găsit-o pentru a supraviețui într-un univers în care bărbații fac legile: singurătatea. Stop-joc! Șah mat...

Probabil că ați citit deja Povestea slujitoarei, și sunteți familiarizați cu lumea postapocaliptică din Galaad. Regiunea este o reminiscență a Statelor Unite ale Americii din viitorul nu prea îndepărtat, unde se manifestă teocrația totalitară, o formă de guvernământ care cere obediență absolută în fața legii divine, chiar dacă aceasta e interpretată după bunul plac al conducătorilor, numiți deseori Comandanți. Din cauza unei crize de fertilitate doar o femeie din o sută poate naște copii (bărbații nu sunt testați sub pretextul legii), iar cuplurile care își permit angajează o slujitoare pentru a avea urmași. Acestea sunt surogate ce trec printr-un ritual bazat pe povestea biblică a Rahelei și rămân însărcinate, aducând pe lume copii de multe ori împotriva dorinței lor, motivate doar de teroarea instaurată.

Testamentele, volumul cu care Margaret Atwood a câștigat al doilea premiu Booker, continuă această distopie și pune în prim-plan trei destine omenești, trei fete de vârste diferite. Prima dintre ele este Agnes Jemima, copilul despre care vă vorbeam mai sus. Fiica Tabithei și a Colonelului Kyle, făcută cu o Slujitoare și care în urma morții mamei sale e nevoită să părăsească locuința în care a copilărit până la 13 ani și să se căsătorească. Ideea aceasta o înspăimântă. Fusese educată să creadă că este o ,,floare prețioasă" la dispoziția bărbaților, iar experiența neplăcută din cabinetul unui doctor o dezgustă. Mai mult, soțul ales de Comandant și de noua sa mamă este foarte bogat, dar nevestele sale anterioare și-au găsit sfârșitul în condiții dubioase.

Agnes, împreună cu o prietenă apropiată, găsește soluția care le salvează, poate, de la moarte: devine Mătușă, intrând într-o castă cvasi privilegiată, a torționarilor.

Testamentul de la Ardua Hall aparține, după presupunerile unor personaje, Mătușii Lydia. Aceasta, ca toate Mătușile, e un fel de profesoară care le educă pe fete în spiritul legilor, aplicând la nevoie, pedepse dure precum scoaterea ochilor, tăierea mâinilor, electroșocurile ș.a. În cele din urmă, pentru a face copii n-ai nevoie de vedere și nici de simțire, iar în Galaad, femeia era redusă la stadiul de uter.

Povestea Lydiei deschide alte perspective ale poveștii. De profesie judecătoare, Mătușa Lydia este sechestrată împreună cu toate colegele de birou și trimisă într-un fel de lagăr de reeducare, în condiții inumane.

"Nu ni s-a permis să mergem la toaletă. Au început să apară dâre de urină, șerpuind în jos dinspre gradene în direcția terenului de joc. Scopul felului în care se purtau cu noi era să ne umilească, să ne frângă rezistența m-am gândit; dar rezistența la ce?"

Experiența culminează cu un măcel:

"Douăzeci de femei, de staturi și vârste diferite(...)Le-au așezat pe două rânduri, zece și zece. Rândul din față a fost obligat să îngenuncheze, ca pentru o fotografie de grup.(...) bărbații care le escortaseră pe femeile legate la ochi au ridicat puștile și au tras în ele. Au avut țintă bună: femeile s-au prăbușit.(...) Câteva femei au sărit în picioare, strigând - nu puteam să le disting cuvintele - , dar au fost rapid aduse la tăcere cu o lovitură aplicată la ceafă cu patul puștii.). "

Cel ce îi oferă femeii o șansă de salvare e Colonelul Judd. Dar ce șansă... După un timp petrecut în celula neagră, de izolare și diverse alte torturi, Lydia e nevoită să poarte un halat asemănător trăgătoarelor, ca de sac, apoi i se cere să aleagă între da și nu fără a ști ce presupun cele două. Alege da. Pentru a supraviețui e nevoită s-o ucidă, într-o execuție, alături de alte femei, pe cea mai bună prietenă a sa, Anita. Ea spusese, probabil, nu. Alesese calea cea scurtă, concluzionează Mătușa Lydia.

De-a lungul unei povestiri antrenante, aflăm că de fapt, două lucruri importante s-au petrecut în 15 ani, de când Offglen ar fi ajuns în Canada (Povestea Slujitoarei): a fost creat cultul pruncului Nicolae, un bebeluș pentru care conducătorii Galaadului erau dispuși să facă orice, iar Mătușa Lydia organizează o rețea misionară de fete cărora li se spunea ,,Perle”. Acestea călătoreau în Canada, perchi, căutând să atragă tinere femei în Galaad. Între timp Slujitoarele părăsesc țara ilegal, fără ca guvernul să le poată opri. Un fir al povești urmărește destinul lui Daisy și al surorii ei, Agnes.

Suficient de norocoasă pentru că a copilărit în Toronto, după ce mama ei (Slujitoare) a evadat din Galaad, Daisy capătă un rol important în deznodământul romanului. De fapt, ambele surori, Daisy și Agnes, crescute în lumi diferite devin simbolurile celor două lumi, una a libertății și cealaltă a lagărului.

Atwood mărturisește în partea de ,,Mulțumiri" că s-a folosit doar de evenimente adevărate, care să aibă un precedent în istoria umanității și că romanul a fost scris cu ajutorul cititorilor, care au inspirat-o prin interesul și curiozitatea lor.

Povestea se termină cu încărcătură pozitivă, dar mă întreb dacă scriitoarea e optimistă cu adevărat... În fond câte fete reușesc să aibă parte de un final fericit, câte se afundă în singurătate, de câte ori Făt-Frumos mai e azi personajul pozitiv… ? Și ... În cele din urmă... De câte ori a căzut Galaadul? Rolul Mătușii Lydia, cu totul surprinzător, schimbă datele poveștii. Cine ar fi crezut? ... The butler did it...

Anca EFTENIE

Doctorandă a Universității de Vest din Timișoara, Anca este preocupată de literatura fantastică, printre studiile sale numărându-se Antipa și oglinda, Creaturi fantastice în operele lui Vasile Voiculescu s.a.

Scriitori și creatori de ficțiuneOpinii și ideiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopolitePoemele săptămâniiIstorii subiectiveDebutTraduceriTOPURIArhivă

Noua Literatură

Alexandra NICULESCU a publicat deja două volume de proză și numeroase texte, prin reviste. Povestirile sale te atrag într-o lume cu puține repere geografice, fiind tentat să observi la fiecare frază că lucrule se petrec pe undeva, prin Europa. La nota cosmopolită se adaugă și-o viziune extrem de variată, poate nehotărâtă între modele, ceea ce dă farmecul poveștii. Întâmplarea epică se petrece în micro-arealul unei ființe urbane, obișnuită să studieze traseul istoric pe care l-a parcurs. Povestea propriu-zisă e scurtă și simplă, dar ambalajul conține o aglomerare epică, demnă de tot respectul.

Piele întoarsă, povestirea pe care-o publicăm la rubrica Noua literatură (vz mai jos) ne-a sedus prin felul în care realități banale se înnoadă într-o scriitură înrudită cu Noul Roman Francez.

Doina RUȘTI

Cartea săptămânii

Primele poeme​

de Tristan Tzara

Recomandată de

Paul CERNAT

NOUTĂȚI

În numărul acesta semnează

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Recomandări OPTm

CRONICHETE & PREZENTĂRI

Olga Merino - Străina (La forastera)

De ce mi-a atras atenție dintre toate noutățile spaniole? Pentru că în 2006 Olga Merino a obținutPremiul Mario Vargas Llosa pentru povestire cu volumul Regulile sunt reguli. Și mai e ceva, legat de subiectul cărții propuse: Angela se întoarce în satul natal (nimic fabulos până aici), vorbește cu spirite (destul de comun), citește tot timpul din Pedro Páramo (da, chiar faimoasa carte a lui Juan Rulfo) dar, cel mai important, are o fobie: nu suportă să se uite lumea la picioarele ei, iar asta mie mi-a amintit imediat de finalul superb din „O zi desăvârșită pentru peștii-banană“.

Alexandra NICULESCU

Eleonora-Maria Popa, Trecuturi în dispută. Regimul comunist din România în literatura istorică din perioada 1990-2015, Cluj-Napoca, Argonaut, 2020

Falimentul sistemelor totalitare este incontestabil. Dar prăbușirea unui astfel de regim poate dura decenii sau chiar mai mult. În acest caz, este esențială informarea cu privire la pericolele pe care le presupune, precum și la modul în care poate conduce la distrugerea iremediabilă a unei populații, în plan economic, politic și social.

Trecuturi în dispută... nu este doar o lucrare despre literatura referitoare la regimul comunist din România, este o carte care se construiește din conexiuni, deoarece presupune și o investigare atentă a contextului în care această literatură a fost redactată. Volumul propune determinarea speculațiilor terminologice referitoare la evenimentele din decembrie 1989, stabilite ca bornă cronologică, efectuând reveniri pentru a urmări schimbarea raportului dintre „istorici diletanți” și „istorici profesioniști” în timpul regimului comunist. Atenția cititorului este orientată către evoluția mediului istoriografic românesc post-decembrist și problematica reformării acestuia, precum și către studiul motivațiilor preponderent biografice și profesionale ale autorilor volumelor etalon, care au fost redactate în condiții deosebite, de istorici români disidenți, în țară sau în exil, și de istorici occidentali.

Cristina BOGDAN

Anul BEETHOVEN

Edituri mici, cărți importante

Editura Paralela 45

Cărți de succes

Paladin, Grupul Editorial ART

Grupul Editorial ART, cu toate editurile sale, are noutăți reduceri și-un festival:

Grupul Editorial ART

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu)

Pe SCENA 5, la Iași un spectacolul-lectură: Sindromul Quijote de Carmen DOMINTE, (regia: Radu Ghilaș). Carmen a publicat teatru și în OPTm

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

IN CURÂND

Copyright © optmotive.ro

Echipa