Vestul sălbatic ca ficțiune Paradigmă (I)

Cititnd în numerele trecute articolul lui Andrei Șerban despre mega succesul Westworld, am simțit nevoia unei reevaluări a temei. Ori de câte ori se referă la Vestul sălbatic, americanii țin cont de două coordonate constante în definirea paradigmei: pe de o parte, îl privesc ca pe un ținut aproape neatins de civilizație, un soi de paradis pierdut, suspendat undeva în afara timpului istoric, amprentat de valența eternității tocmai datorită neîmblânzirii sale; pe de altă parte, acesta actează drept un pseudo-substitut al unei istorii eroice, tumultuoase, ce nu s-a consumat în proporții epopeice.

Nu demult am răsfoit volumul Radical Innocence al lui Ihab Hassan, un studiul despre romanul american actual, și-am reținut opinia că tocmai acest Vest necivilizat nu a conștientizat dimensiunea Timpului realmente niciodată.

Așa se explică faptul că percepția publicului asupra Vestului sălbatic ca spațiu literar, percepție ce îl desenează ca pe un Eden ori ca pe o Utopie, coincide în fond cu o viziune atemporală sau, în orice caz, dincolo de un timp istoric canonizat. Inocența derivată dintr-o astfel de perspectivă nu e nici geografică, nici morală, e fundamental temporală, prin extensie: metafizică.

Astfel, literatura Vestului sălbatic comportă în sine cel puțin trei invariabile. Aici intervine în ecuația paradigmatică figura legendară a cowboy-ului, cu ale sale confruntări ritualice între rău și bine, proza îmbrăcând prin urmare haina unui basm modernizat/ cosmetizat oarecum.

Ficțiunea Vestului sălbatic s-a dorit dintru bun început a fi un fel de literatură populară adresată unui auditoriu extins. Canonul clasic al acestui tip de ficțiune comportă în esență trei ingrediente staționare ce-i asigură o rețetă de succes: ele descriu o fărâmă a unui trecut relativ recent, un interval temporal pendulând între Războiul Civil și germenii epocii moderne; prioritară nu este marca propriu-zisă a realului, căci nu contează dacă evenimentele povestirilor sunt adevărate sau ba, ci mai degrabă senzația de real pe care acestea o lasă cititorului – dacă scopul acestor povești este să redea și să încarce lectorul cu impresia acută de real, atunci cu siguranță evenimentele relatate vor sfârși prin a fi plasate sub umbrela verosimilului, respectiv, a veridicului, în mentalul acestuia. În plus, textele Vestului sălbatic promovează ideea individualității. În centrul lor se află întotdeauna cowboy-ul – individul/ alesul prin excelență, isteț și îndrăzneț, curajos și puternic, fiind ajutat și de un fizic șarmant; într-un fel, el este primul idol atletic american. În așa-zisa fișă a postului său, îndatoririle lui sunt clare și întotdeauna onorabile: protejarea comunității al cărei lider este, salvarea protagonistei sau, pur și simplu, apărarea rangului și a statutului său în comunitate. Cowboy-ul ocupă întotdeauna o poziție absolut singulară, fiind perceput drept solitar, deși tot restul micro-societății din care face parte e în totală dependență față de el. Această unicitate a lui rezidă în modelul comportamental, moral pe care îl revelează, individualizându-se in extremis. În majoritatea cazurilor este orfan, lipsit de afecțiunea maternă; niciodată nu e în căutarea iubirii, dar asta nu înseamnă că o refuză ca experiență, dacă aceasta se ivește; când o femeie îl curtează, de obicei lucrurile se complică, de vreme ce aceasta se dovedește incapabilă să empatizeze cu episoadele de violență. Așa se face că, în esență, iubirea îi aduce cowboy-ului doar complicații și, în consecință, căsătoria nu e tocmai o opțiune viabilă pentru el: căsătoria îl ordinarizează, devenind astfel o figură complet golită de atributul eroismului în ochii comunității. Cowboy-ul apasă rar pe trăgaci, dar nu ratează niciodată. În directă opoziție cu el, îi descoperim pe bandiți – întotdeauna actând la plural, performând nelegiuiri în haită. Vestul sălbatic – ca habitat – a fost dintotdeauna refugiul perfect pentru aceștia: ei comit acte de violență irațională, acte ce duc constant la o confruntare simbolică, emblematică între șeful acestora și cowboy.

În toată această ecuație intervine cel de-al treilea personaj: comunitatea un personaj colectiv gata oricând să judece, să eticheteze, să articuleze prejudecăți și stereotipii, dar niciodată dispus să intervină în controversa dintre alesul lor și ticăloși, prezervându-și un soi de neutralitate, de marginalitate confortabilă. Comunitatea e un personaj organic alunecos, gata să ștanțeze eșecurile alesului lor, însă deloc dornic să-l sprijine, retrăgându-se din calea complicațiilor, fugind de confruntări, preferându-și existența banală, consumată în afara sferei spectaculosului, a ineditului (conotat negativ), a necunoscutului. Colateral, fetele prietenoase –  a căror menire este de a înveseli mușteriii, de a le face poftele –, paradoxal îndeajuns, vin să ofere cowboy-ului, la nevoie, suportul pe care i-l refuză, pe rând, cel de-al treilea personaj, dar și femeia iubită de acesta; ele devoalează astfel îndărătul măștii păcătoase valențe pozitive, disponibilități ingenue deloc surprinzătoare, transformându-se în reali adjuvanți ai cowboy-ului.

Toate acestea clădesc progresiv și deopotrivă stabilesc atât pattern-ul, cât și dinamica – ambele funcționând în registrul clasicului – specifice prozei Vestului sălbatic. Dacă majoritatea autorilor aleg să semneze proze ale Vestului sălbatic ce respectă scheletul narativ tradițional, Stephen Crane și Bret Harte sunt doar două exemple de abordare ingenioasă, dincolo de paradigmă: ei aleg să deconstruiască și să demitizeze canonul acestui tip de literatură a Vestului sălbatic; textele lor punctează finalul unei ere glorioase, idilice chiar, demolând un imago înțepenit și transformat în stereotipie. Dar despre ei, data viitoare.

Ioana CISTELECAN

Lector univ. dr. al Facultății de Litere din Oradea, scriitoare, colaboratoare a mai multor reviste literare, printre care Echinox, Tribuna, Discobolul, Orizont, Vatra, Steaua, Contemporanul, Viața Românească, Familia ș.a. Cărți: Poezia carcerală (2000), Antologia poeziei carcerale (2006), Staze și metastaze carcerale (2019).

ScriitoriOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

Noua Literatură

Alexandra NICULESCU a publicat deja două volume de proză și numeroase texte, prin reviste. Povestirile sale te atrag într-o lume cu puține repere geografice, fiind tentat să observi la fiecare frază că lucrule se petrec pe undeva, prin Europa. La nota cosmopolită se adaugă și-o viziune extrem de variată, poate nehotărâtă între modele, ceea ce dă farmecul poveștii. Întâmplarea epică se petrece în micro-arealul unei ființe urbane, obișnuită să studieze traseul istoric pe care l-a parcurs. Povestea propriu-zisă e scurtă și simplă, dar ambalajul conține o aglomerare epică, demnă de tot respectul.

Piele întoarsă, povestirea pe care-o publicăm la rubrica Noua literatură (vz mai jos) ne-a sedus prin felul în care realități banale se înnoadă într-o scriitură înrudită cu Noul Roman Francez.

Doina RUȘTI

Cartea săptămânii

Primele poeme​

de Tristan Tzara

Recomandată de

Paul CERNAT

NOUTĂȚI

În numărul acesta semnează

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Recomandări OPTm

CRONICHETE & PREZENTĂRI

Olga Merino - Străina (La forastera)

De ce mi-a atras atenție dintre toate noutățile spaniole? Pentru că în 2006 Olga Merino a obținutPremiul Mario Vargas Llosa pentru povestire cu volumul Regulile sunt reguli. Și mai e ceva, legat de subiectul cărții propuse: Angela se întoarce în satul natal (nimic fabulos până aici), vorbește cu spirite (destul de comun), citește tot timpul din Pedro Páramo (da, chiar faimoasa carte a lui Juan Rulfo) dar, cel mai important, are o fobie: nu suportă să se uite lumea la picioarele ei, iar asta mie mi-a amintit imediat de finalul superb din „O zi desăvârșită pentru peștii-banană“.

Alexandra NICULESCU

Eleonora-Maria Popa, Trecuturi în dispută. Regimul comunist din România în literatura istorică din perioada 1990-2015, Cluj-Napoca, Argonaut, 2020

Falimentul sistemelor totalitare este incontestabil. Dar prăbușirea unui astfel de regim poate dura decenii sau chiar mai mult. În acest caz, este esențială informarea cu privire la pericolele pe care le presupune, precum și la modul în care poate conduce la distrugerea iremediabilă a unei populații, în plan economic, politic și social.

Trecuturi în dispută... nu este doar o lucrare despre literatura referitoare la regimul comunist din România, este o carte care se construiește din conexiuni, deoarece presupune și o investigare atentă a contextului în care această literatură a fost redactată. Volumul propune determinarea speculațiilor terminologice referitoare la evenimentele din decembrie 1989, stabilite ca bornă cronologică, efectuând reveniri pentru a urmări schimbarea raportului dintre „istorici diletanți” și „istorici profesioniști” în timpul regimului comunist. Atenția cititorului este orientată către evoluția mediului istoriografic românesc post-decembrist și problematica reformării acestuia, precum și către studiul motivațiilor preponderent biografice și profesionale ale autorilor volumelor etalon, care au fost redactate în condiții deosebite, de istorici români disidenți, în țară sau în exil, și de istorici occidentali.

Cristina BOGDAN

Anul BEETHOVEN

Edituri mici, cărți importante

Editura Paralela 45

Cărți de succes

Paladin, Grupul Editorial ART

Grupul Editorial ART, cu toate editurile sale, are noutăți reduceri și-un festival:

Grupul Editorial ART

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu)

Pe SCENA 5, la Iași un spectacolul-lectură: Sindromul Quijote de Carmen DOMINTE, (regia: Radu Ghilaș). Carmen a publicat teatru și în OPTm

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

IN CURÂND

Copyright © optmotive.ro

Echipa