(Poveste dedicată lui Nea Ticu, acolo sus, în ceruri)

A fost o dată ca niciodată. În zilele acelea de demult erau doi oameni de-o vârstă, unul era hamal, iar celălalt era ghicitor. Ghicitorul era bogat și nu mai avea nevoie de nimic pe lume, în timp ce hamalul era sărac lipit pământului. Dar ghicitorul avea o nevastă urâtă și rea care își bătea și chinuia slugile din casă, în timp ce nevasta hamalului era și foarte frumoasă și bună la suflet.

Într-o zi în care nevasta hamalului plecase la ba ...

Se spune că a fost odată un oraș tare zbuciumat. Mereu în acel oraș se întâmpla vreun scandal, vreo ceartă, de se dusese vestea. Nimeni nu îndrăznea să vină să viziteze acel oraș. Într-o zi, lui Nastratin Hogea i-a venit pofta să meargă să vadă acest oraș și și-a spus: Vreau să merg să văd acest oraș de gâlceavă, să văd de ce i s-a dus vestea.

S-a pregătit și a pornit la drum. Când s-a apropiat de acel oraș, a văzut un bărbat ce încerca să ridice un măgar căzut la pământ sub greutatea poverii. ...

Într-o zi, o vulpe înfometată căuta vreun animal neputincios să-l mănânce și să-și umple burta. Chiar atunci, pe poteca din pădure, venea leul. Vulpea și-a spus în sinea ei: Se pare că asta mi-e mâncarea, trebuie să încerc.

A fugit la leu, l-a luat în brațe și l-a umplut de sărutări. I-a spus bucuroasă: *Tu ești băiatul unchiului meu. Te-am cunoscut după ochi. Ochii regretatului meu unchi îi văd acum la tine. Dragul meu văr, cât mă bucur să te văd! Am cutreierat toată pădurea ca să te găsesc. ...

A fost odată ca niciodată. A fost o femeie care avea un singur fiu. Într-o zi, mama i-a spus feciorului: Copile dragă, ce-ai zice dacă am tăia unul dintre boii noștri, am coace pâine și am chema la ospăț pe toată lumea din satul nostru? Vine primăvara.[1] Dumnezeu este mare și o să ne dea un alt bou. La iarnă o să fim noi oaspeți la unul și la altul dintre săteni.

Feciorul i-a răspuns: Eu nu am nimic de zis, dar dacă în primăvară Dumnezeu nu ne dă un alt bou în loc, să știi că o să te pun pe t ...

Într-o zi din vechime, un bărbat avea un măgar. Omul era sărman și muncise mult măgarul, îl încărcase mereu cu poveri grele. Acum, măgarul îmbătrânise și nu mai putea munci, așa că bărbatul i-a spus:

— Vreau să te duc pe câmp și să-ți dau drumul.

— Nicio problemă, i-a răspuns măgarul.

Bărbatul a dus măgarul pe câmp și i-a dat drumul. Abia se așezase măgarul să se odihnească la pământ când a văzut că se apropie o vulpe. Cum a văzut măgarul părăsit pe câmp, vulpea s-a și gândit cum să facă să- ...

Lângă satul sărac și lipsit de apă se întindea o livadă foarte mare. Avea apă din belșug și o mulțime de pomi fructiferi își făceau loc în livadă. Era atât de mare și de bogată în pomi fructiferi, încât nu puteai vedea dintr-o parte în cealaltă.

În urmă cu câțiva ani, boierul își împărțise pământul în parcele mici și le vânduse țăranilor, dar livada o păstrase pentru el. Pământul vândut țăranilor era pietros, abrupt și fără apă, în timp ce livada avea pământ bun și plat. Livada boierului era ce ...

Era noaptea solstițiului de iarnă. Pe fundul mării, peștoaica bătrână își strânsese cei doisprezece mii de copii și nepoți în jurul ei și le spunea povestea:

"A fost odată ca niciodată. A fost un peștișor negru care trăia cu mama lui într-un pârâu. Acest pârâu izvora din peretele muntelui, iar apoi se vărsa într-o cascadă. Casa peștișorului negru și a mamei lui se găsea după o stâncă mare, sub o streașină de verdeață și mușchi. Noaptea, dormeau amândoi sub streașina verde. Peștișorul negru își ...

Doi bărbați săraci, amândoi îmbrăcați cu haine puține și ponosite, tremurau în gerul iernii. Unul dintre cei doi l-a întrebat pe celălalt: Și ție ți-e frig?

Al doilea bărbat, căruia îi clănțăneau dinții de ger, i-a răspuns: Da... Dacă aș muri ar fi mai bine decât să tremur în halul ăsta... Dar tu amice?

Primul bărbat sărac i-a răspuns: Da... Simt că, încet încet, îmi îngheață sângele.

Apoi, fără să mai stea pe gânduri, s-a dezbrăcat și hainele lui i le-a dat celuilalt bărbat. Apoi i-a sp ...

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost un bărbat tare ghinionist; pe orice punea mâna îi mergea prost și nu-i reușea. Până într-o zi, când și-a spus: "Gata! Așa nu mai merge, nu mai pot să stau și să mă uit cum toate îmi merg prost. Trebuie să plec și să-mi găsesc Norocul, să-l întreb când vine și rândul meu. Trebuie să găsesc o cale de ieșire din toate nevoile astea."

Bărbatul a pornit la drum. A mers până a întâlnit un lup. Lupul i-a tăiat calea și l-a întrebat: " ...