OPTm
nr. 87

Poeme

***

Ce-ți închipui că fac toată ziua și seara

o energie dureroasă și o mare putere psihică mi-au fost

puse la dispoziție divulgate doar mie

și celor lăsați să se descurce singuri

societatea a dat măști și dezinfectant

curierat pentru livrat dulciuri țigări și alcool

teleconferințe filme a dat ce putea

carne multă carne

iar ce e sub societate în hăul ei dintotdeauna

coace nervi și telepatie

își numără aleșii și-i învață să reziste

ca toți ceilalți consumatori

de sacrificii și ritualuri

nu am neapărat nevoie e suficient să mă retrag zgomotos

din somnul cuiva mă pieptăn îndelung firele căzute le ard 

altcineva ca mine simte și înțelege ne povestim singurătățile

două maimuțe leneșe își pigulesc păduchii

apoi devine toxic când se întâlnesc doi oameni

cu polarități similare 

energia subterană dă chix aici intervine alcoolul

sunt unii mereu la adăpost 

alții mereu expuși 

din adâncurile înnegurite și osândite-ale lumii ni se oferă șansa 

de-a medita ce e-n neregulă cu mine 

greșești greșești de ce să vrei să-i fii un soare 

când celălalt are nevoie de-o 

frunză 

cea mai frumoasă frunză asta poți să fii 

și scuip alcoolul 

cu zgomot mă retrag din somnul cuiva 

cu o dureroasă energie.

***

Străvezie și îmbietoare e liniștea 

bazinului pe care-l curățăm 

furtunurile lungi galbene pe gresia verde 

încolăcite departe de 

grumazul unui lider

Străvezie și îmbietoare e copilăria celor bogați

pe când viața ta a început în vesta de piele și mănușile de plastic

cineva cu bocancii pe masa de la care plecai rânjea la norocul tău 

mai aveai până să-ți întâlnești nemesisul

Fire mult prea sensibilă 

sănătate fragilă 

și un impuls care te dădea de gol tot timpul 

pe care tu ai învățat să-l controlezi 

abia târziu l-ai și ascultat 

după ce i-ai curățat hârâitul 

ai dat de un sunet care te-a înduioșat

mult nu mai era

era milă? 

erai tu acolo?

ți se dezvăluia ce-ai fi putut deveni 

în uzura meritocrației? 

bebeluși plutind în bule 

dirijați de accentul impecabil al fetei-model 

din arene părinții lor privind peste umăr 

bogăția și lumina ei tasarea 

pe canapea pe covorul persan 

sub reproduceri 

așa se formează o lume sub un răsărit

și tu tocmai îi dai cu piciorul

fire reticentă. 

Îți dezbraci vesta îți dai jos mănușile

i le pui nefericitului spânzurat de furtunurile galbene

cu el pe fundal îți faci un selfie

în gresia verde sânii tăi se oglindesc blurat.

***

După ce se-nălzește între picioarele tale orice lucru

poate întemeia o religie 

tu tragi din nou peste tine o pâclă oranj

îți lași mintea pe jumătate-n imaginile anilor 70

privindu-i pe bogați cum mănâncă 

și-și pregătesc porția de droguri în poze somptuoase ce par 

să nu se termine niciodată.

De fiecare dată femeia în taior alb se ridică 

mai trebuie adus ceva ea va aduce 

mereu parcă uită simți neatenția ei ca un junghi al tău 

deja ai ajuns să ții cu ea – măcar de data asta te gândești

aproape c-o spui cu voce tare 

dar mâinile celui de lângă ea iar s-au depus pe pulpele ei

poate asta vrea ea

vezi clar tabloul matrimonial de deasupra patului ei

cu toți câinii după care cineva strânge într-o pungă

vezi clar și punga și conținutul.

În oglinda retrovizoare doar fugitiv

ție-ți apare diploma ta ei în continuare mănâncă

iar dă să se ridice ai vrea ca cel de lângă ea s-o apuce de pulpe

măcar s-o scutească de-a mai uita pentru ce s-a ridicat 

sau să te scutească pe tine 

ca cel mai cuminte câine să vină

uitarea să aduni în urma ei 

să ai o pungă pentru fiecare zi.

Deasupra patului ei Fecioara de la Medjugorje trasă-n marțipan

și tot ce poate recolta poliția de pe-acele cearșafuri 

și tot ce pot replica mințile pofticioase ale celor fără bani

cu gândul la mâinile care se plimbă pe pulpele femeii

un junghi o frică scurtă de palma cuiva urlându-ți

cine ți-a spus că e voie orice 

atunci speri iar să-ți vezi diploma-n oglinda retrovizoare

nu mai e nu mai sunt nici peisajele nici apele 

pe care le-ai otrăvit

oamenii aceia s-au săturat și s-au întors la muncă

printre ei e și el 

puțin îmbătrânit cu o viață normală

și ultimul lucru pe care i-l doreai era o viață normală

sau o altă religie.

Ioana Iuna ȘERBAN

Poetă, preocupată de schimbările formative în artă, este în viața cotidiană curator asistent la MARe/Muzeul de Artă Recentă și doctorand la CESI/Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Ioana ((n.1990) scrie un studiu despre nou în teorii și practici ale artei contemporane. A tradus și a scris texte pentru cataloagele/volumele Mamuca: Mai Mult ca Abstractul, Florin Mitroi. Zile, Diversitate Stilistică, Tricolor, GPS. Geometrii Post-Sistem în Arta Românească de Acum, Rai din Iad, Fete de vis: Idealul feminin în arta românească, Mapping Narratives, Time and Space ș.a

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Andrei SIMUȚ a scris un roman (Calvarium) în stil masiv, realist, o saga în buna tradiție a romanului de gen. Fragmentul de proză publicat în acest număr al revistei continuă aceeași linie stilistică, aducând caractere care rămân în minte și un subiect grav: sfârșitul monarhiei românești. Atent scris, cu o simplitate retorică demnă de invidiat, Act final este un exemplu de proză de factură istorică, descinsă din stilul memorialistic, în care evenimentul ficțional și cel al unei realități unanim asumate se armonizează foarte bine.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G Călinescu

de Cătălin Ghiță

Recomandată de OPTm

​AIUS

 

 

 

 

Corozivă și iconoclastă, în descendența unui Eugen Ionescu din Nu sau a lui Eugen Negrici din Iluziile literaturii române, cartea lui Cătălin Ghiță, O scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G. Călinescu este un exercițiu anticanonic, de dezvrăjire culturală, necesar mai ales pentru adevărurile incomode pe care le suportăm mai ușor cu zâmbetul pe buze. 

Mihai ENE

 

Citindu-i titlul, cu fascinația pe care-o am pentru etimologii, mă simt avertizată: εἰρωνεία (eirōneía) înseamnă „disimulare, falsă ignoranță”. De aici va trebui să pornesc.

Cristina BOGDAN

 

 

 

 

 

 

 

PREZENTĂRI & CRONICHETE

 

Joël Dicker, scriitor elvețian, multipremiat (printre altele, cu Prix Goncourt des Lycéens și Grand Prix du Roman de l’Académie Française), a publicat de curând L'Énigme de la Chambre 622/The Enigma in Room 622, o poveste noir, plasată iarna, într-un hotel fabulos din Alpi: Palatul Verbier. Romanul te ține cu sufletul la gură, fiind un thriller excelent scris, la care se adaugă în același timp câte puțin din toate: o poveste de dragoste, literaturitate și suspans tipic romanului polițist. Deși publicat de doar două luni (în franceză), a apărut deja în mai multe limbi, printre care în engleză și în spaniolă.

 

Doina RUȘTI

 

 

În curând va apărea volumul colectiv Modernismul rus în Veacul de Argint, coordonat de Camelia Dinu (Editura Ratio et Revelatio, 2020, 348 p.). 

Monografia prezintă o epocă grandioasă și tragică în viața culturală a Rusiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, denumită „Veacul de Argint”. 

Cei opt autori ai volumului predau în învățământul superior, sunt cercetători și traducători, cunoscători ai limbii ruse, care au interacționat în activitatea lor cu problematicile modernismului rus.

Din cuprins: Modernismul rus: delimitări, trasee și contradicții (Camelia Dinu), Filosofia și doctrinele politice ale modernismului rus (Marina Ilie), Spre modernism, spre modernism! (Non)realismul lui Cehov (Anton Breiner), Simbolismul rus de la cosmopolitism la misticism (Andreea Dunaeva), Literatura rusă decadentă și frumusețea ei perversă (Gabriel-Andrei Stan), Osip Mandelștam și poezia ca turn gotic (Florentina Marin), Nikolai Gumiliov – un conchistador în Parnasul modernist (Ciprian Nițișor), Anna Ahmatova: sufletul feminin în dialog cu universul (Marinela Nistea).

 

Cristina BOGDAN

 

 

 

 

Manuel Vilas – Alegría

Mi-a atras atenția Alegría (Bucuria) lui Manuel Vilas pentru că e ce căutăm zilele astea pe unde putem, chiar și cei care n-o recunoaștem. Poate știți: Vilas a scris Ordesa în 2018, carte care s-a transformat imediat într-un bestseller. Cum se ajunge la bucurie? Nu foarte ușor: un scriitor care îmbătrânește încearcă să scape de melancolia care se ține scai de el. Succesul ultimei lui cărți (și aici deja v-ați dat seama că e ceva autobiografie în roman) vine cu obligația unui turneu prin toată lumea, călătorie în care momentele de singurătate îl forțează să ajungă la propriul adevăr. S-ar putea spune că este un fel de căutare a bucuriei pierdute, în care pilonii pricipali sunt: lecția învățată din divorț, noua iubită și copiii scriitorului.

Alexandra NICULESCU

 

 

 

Catrinel POPA recomandă

 

Humanitas

 

 

 

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

 

 

 

AVANPREMIERĂ

 

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

 

 

 

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

 

 

 

 

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

 

 

Evul Mediu: vikingi, aventuri, acțiuni puternice.

RAO

 

 

O ușă roșie, un trecut tenebros, tensiune, suspens și povestea unei femei.

 

 

 

 

 

Anul BEETHOVEN

 

 

Copyright © optmotive.ro