Recomandări horror pentru o vacanță non-horror

În pofida coronavirusului, a venit și vacanța de vară. În mod normal, aceasta ar fi o perioadă de retragere în natură (la o distanță convenabilă însă de natura propriu-zisă, care, precum parcurile de distracții și catedralele, trebuie savurată de la depărtare) și de citit. Însă, cum deplasările sunt limitate (și de spectrul molipsirii virale, și de cel al epuizării financiare), ne rămâne doar plăcerea dubios autoerotică a lecturii. Pe linia acestei sugestii îmi permit să vă rețin atenția câteva minute.

Aceia dintre dumneavoastră care mă știu din bârfe sunt la curent cu pasiunea mea pentru all things horror: cinematograf, Grand Guignol, literatură de gen. Am dat o explicație pentru această stranie înclinație livrescă într-o carte mai veche (Deimografia, 2011) și, cum nu-mi place să mă repet (parțial, canicula mă proiectează într-o dispoziție iritabilă), va trebui să vă mulțumiți cu atât sau să refuzați să citiți mai departe. Regret că nu este tocmai un captatio benevolentiae pe măsura așteptărilor dumneavoastră, dar cu toții trebuie să facem mici concesii în acest schimb de idei.

Unde rămăseserăm? A, da, la câteva recomandări de lectură estivală. Îmi cer scuze că titlurile pe care le voi enumera în continuare sunt exclusiv în engleză, însă lumea anglo-saxonă este cea care dictează pașii în acest dans al terifiantului narativ, nu patria lui Dracula (deși, dacă este să fim scrupuloși până la capăt, tot universul de limbă engleză constituie adevărata patrie a lui Dracula). Unele dintre titluri au apărut, probabil, și în versiune românească, dar este mai simplu să le parcurgeți în original, mai ales că, astăzi, suntem cu toții anglofoni, precum, cu un secol în urmă, eram in corpore francofoni. Ca să nu mai lungesc vorba în mod inutil, încep prin a vă propune trilogia cu vampiri The Strain, rod al colaborării marelui regizor mexican Guillermo del Toro și al scenaristului american Chuck Hogan, cuprinzând romanele The Strain (2009), The Fall (2010) și The Night Eternal (2011). Această trilogie trebuie acompaniată de tripticul universitarului american Justin Cronin, The Passage, compus din volumele The Passage (2010), The Twelve (2012) și City of Mirrors (2016). Toate volumele sunt antrenante, cu plot twists neașteptate, chiar șocante, garantate să alunge plictiseala și să arunce o lumină proaspătă asupra unei figuri învechite.

Dacă preferați romanele cu zombie, sunt în măsură să vă ofer tot două trilogii. Prima ar fi tripticul post-apocaliptic al americanului David Wellington, Monster Island (2004), Monster Nation (2005) și Monster Planet (2005). Romanele nu sunt lipsite de umor și de ironie, ambele constituind, mai trebuie notat, efecte voluntare ale scriiturii. Trilogia în cauză ar trebui acompaniată de tripticul axat pe o temă similară, As the World Dies, al uneia dintre cele mai bune prozatoare din horror-ul contemporan, texana Rhiannon Frater. Este vorba despre romanele The First Days (2008), Fighting to Survive (2009) și Siege (2009). Narațiunea este densă, pe alocuri melancolic-meditativă, dar acțiunea curge implacabil către deznodământ.

L-am lăsat la urmă pe favoritul meu absolut: Max Brooks, fiul marelui comic american Mel Brooks și al distinsei actrițe Anne Bancroft. El este autorul a trei cărți pe care nu vi le pot recomanda îndeajuns de entuziast: The Zombie Survival Guide (2003), World War Z (2006) și Devolution (2020). Ultimul volum, având în centru tema autoizolării din pricina unui inamic potent, dar mai greu detectabil, reprezintă o metaforă crudă a carantinei provocate de pandemia actuală.

Așa că nu mai pierdeți timpul și încărcați-vă kindle-urile sau e-reader-ele cât mai repede cu putință. Horror-ul supranatural contemporan nu este faimos prin facultatea răbdării, precum poporul român.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

NOUA LITERATURĂ

Andrei SIMUȚ a scris un roman (Calvarium) în stil masiv, realist, o saga în buna tradiție a romanului de gen. Fragmentul de proză publicat în acest număr al revistei continuă aceeași linie stilistică, aducând caractere care rămân în minte și un subiect grav: sfârșitul monarhiei românești. Atent scris, cu o simplitate retorică demnă de invidiat, Act final este un exemplu de proză de factură istorică, descinsă din stilul memorialistic, în care evenimentul ficțional și cel al unei realități unanim asumate se armonizează foarte bine.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G Călinescu

de Cătălin Ghiță

Recomandată de OPTm

​AIUS

Corozivă și iconoclastă, în descendența unui Eugen Ionescu din Nu sau a lui Eugen Negrici din Iluziile literaturii române, cartea lui Cătălin Ghiță, O scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G. Călinescu este un exercițiu anticanonic, de dezvrăjire culturală, necesar mai ales pentru adevărurile incomode pe care le suportăm mai ușor cu zâmbetul pe buze.

Mihai ENE

Citindu-i titlul, cu fascinația pe care-o am pentru etimologii, mă simt avertizată: εἰρωνεία (eirōneía) înseamnă „disimulare, falsă ignoranță”. De aici va trebui să pornesc.

Cristina BOGDAN

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Joël Dicker, scriitor elvețian, multipremiat (printre altele, cu Prix Goncourt des Lycéens și Grand Prix du Roman de l’Académie Française), a publicat de curând L'Énigme de la Chambre 622/The Enigma in Room 622, o poveste noir, plasată iarna, într-un hotel fabulos din Alpi: Palatul Verbier. Romanul te ține cu sufletul la gură, fiind un thriller excelent scris, la care se adaugă în același timp câte puțin din toate: o poveste de dragoste, literaturitate și suspans tipic romanului polițist. Deși publicat de doar două luni (în franceză), a apărut deja în mai multe limbi, printre care în engleză și în spaniolă.

Doina RUȘTI

În curând va apărea volumul colectiv Modernismul rus în Veacul de Argint, coordonat de Camelia Dinu (Editura Ratio et Revelatio, 2020, 348 p.).

Monografia prezintă o epocă grandioasă și tragică în viața culturală a Rusiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, denumită „Veacul de Argint”.

Cei opt autori ai volumului predau în învățământul superior, sunt cercetători și traducători, cunoscători ai limbii ruse, care au interacționat în activitatea lor cu problematicile modernismului rus.

Din cuprins: Modernismul rus: delimitări, trasee și contradicții (Camelia Dinu), Filosofia și doctrinele politice ale modernismului rus (Marina Ilie), Spre modernism, spre modernism! (Non)realismul lui Cehov (Anton Breiner), Simbolismul rus de la cosmopolitism la misticism (Andreea Dunaeva), Literatura rusă decadentă și frumusețea ei perversă (Gabriel-Andrei Stan), Osip Mandelștam și poezia ca turn gotic (Florentina Marin), Nikolai Gumiliov – un conchistador în Parnasul modernist (Ciprian Nițișor), Anna Ahmatova: sufletul feminin în dialog cu universul (Marinela Nistea).

Cristina BOGDAN

Manuel Vilas – Alegría

Mi-a atras atenția Alegría (Bucuria) lui Manuel Vilas pentru că e ce căutăm zilele astea pe unde putem, chiar și cei care n-o recunoaștem. Poate știți: Vilas a scris Ordesa în 2018, carte care s-a transformat imediat într-un bestseller. Cum se ajunge la bucurie? Nu foarte ușor: un scriitor care îmbătrânește încearcă să scape de melancolia care se ține scai de el. Succesul ultimei lui cărți (și aici deja v-ați dat seama că e ceva autobiografie în roman) vine cu obligația unui turneu prin toată lumea, călătorie în care momentele de singurătate îl forțează să ajungă la propriul adevăr. S-ar putea spune că este un fel de căutare a bucuriei pierdute, în care pilonii pricipali sunt: lecția învățată din divorț, noua iubită și copiii scriitorului.

Alexandra NICULESCU

Catrinel POPA recomandă

Humanitas

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

AVANPREMIERĂ

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Evul Mediu: vikingi, aventuri, acțiuni puternice.

RAO

O ușă roșie, un trecut tenebros, tensiune, suspens și povestea unei femei.

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro