Invitații lui Zenob: Diana NECHIT

Diana poate fi văzută adeseori prin Sibiu, cu o carte de Houellebecq sub braț, coborând străzile, lăsând în urmă, pe piatra cubică, o pulbere ca bruma de toamnă târzie. Are câteva păpuși genul rebel, cu părul zburlit și haine ușchite, care o urmează peste tot. Cel mai adesea intră pe ușa teatrului, unde are întâlniri misterioase cu diverse vânzătoare de măști, dar și cu un elf, paznicul ușii spre luna februarie. Uneori scrie scrisori parfumate cu esențe de flori, iar din când în când îmi trimite și mie câte una. Ai grijă, Zenob, zice ea, să n-o pierzi, pentru că scrisorica asta îndeplinește dorințele.

Zenob

1. Dragă Diana, am citit pe un blog că într-o seară te plimbai prin Sibiu la braț cu Michel Houellebecq. Ai putea să-mi dai amănunte?

E-adevărat, coboram pe lângă Bibliotecă, spre cafenea, făcându-mi planuri. Voiam să-l conving să-mi deconspire subiectul următorului său roman, ceva în care intuiam c-ar putea fi sămânța pandemiei, având în vedere linia ultimelor sale cărți, dar de fapt, încercând să-l seduc, să-l fac să-mi promită că-mi va încredința traducerea romanului său următor. Bineînțeles, mă îmbrăcasem destul de à la française, cu o bluză în dungi și o fustă de mătase subțire, bijuterii mari – poate că de-asta am fost recunoscută atât de repede, pentru că astea sunt hainele mele preferate, iar cei care mă cunosc știu asta. Houellebecq avea un pardesiu lung. Și într-adevăr se lăsa seara.

2. Circulă zvonul c-ai avea un nume secret. Așa e?

Printre multele personaje bizare care s-au perindat pe la Sibiu se numără și un cavaler rătăcitor – nu vă spui numele lui – persoană importantă, artist parizian, bard romantic, nomad-trubadur, cu o haină purtată pe umăr și cămăși descheiate până la brâu, asortate cu eșarfe, cravate, ace, broșe și pălării care par cumpărate acum un secol. Într-una dintre aceste ocazii am ieșit la o cafea pentru a pune bazele unei posibile colaborări. A apărut fluturându-și mânecile albe ale unei haine de spumă, însoțit de o asistentă înfășurată într-o rochie stil gitana și pantofi cu scârț. M-a întrebat cum mă cheamă, iar când i-am spus numele, mi-a făcut o anagramă, mărturisindu-mi cu glas șoptit că în Sibiu e nevoie de o identitate secretă: zidurile au urechi și acoperișurile au ochi! Iar numele ăsta, pe care eu chiar am crezut că îl vom ști doar noi doi, dar pe care l-a aflat tot orașul, a fost Anaid.

3. Ce podoabe-fetiș ai?

Am niște mănuși negre, de dantelă, lungi, moștenite de la bunica maternă, cu o istorie lungă și complexă. Le port doar în casă, în clipele de intimitate și de cum le pun, mă învârt de trei ori și încep să visez, trăiesc ca la bal, în rochiile Annei Karenina, sau ale Mariei Antoaneta, mă văd prin Veneția, contesă sau curtezană. Sunt evadările mele în care retrăiesc simbolic existența bunicii, o mireasă măritată pentru o singură zi ce a fugit în noaptea nunții cu iubirea vieții ei, cel care avea să fie bunicul meu. Apoi vine la rând brățara neagră și lucioasă, cu cercuri magice, de abanos, făcută de tatăl meu, pe vremea când eram în Africa. Mi-a rămas mică de mult, n-o mai pot purta, dar uneori dorm cu ea sub pernă, pentru că întotdeauna m-a apărat, în ea se află spiritul taților-războinici din triburile africane, apărători ai fiicelor cu ochi de măslină și cosițe de amazoane. Și, în fine, aș mai numi și un lănțișor rupt, genul cu multe pandantive, zodia mea, un zar și-o inimă frântă, primit în dar de la un admirator secret, blând și generos, cu livrea și papion și mustață în tirbușon. Mi-a spus că de câte ori simt vreun chagrin d’amour să-l strâng tare în căușul palmei și vraja lui va ține departe orice îmbufnare și va aduce consolare! Ah, și mai am o batistă de culoarea șofranului, cu trei boabe de anason și una de piper roșu, înnodată în trei colțuri, un dar de la o arăboaică din Medina, să mă apere de deochi!

ZENOB

Zenob face parte din grupul „Perucile verzi”.

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

NOUA LITERATURĂ

Cu o scriitură matură, observațională și epurată de artificii, Emilia TOMA a ales registrul confesiunii clasice și un narator masculin. Începutul romanului Terapie pentru o cauză pierdută promite o biografie complicată și o poveste păstrată multă vreme.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Oamenii Epocii Fanariote. Chipuri din bisericile Țării Românești și Moldovei de Tudor Dinu.

Humanitas, 2018

Carte recomandată de Cristina BOGDAN

Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA

CĂRȚI

ART, 2020

Litera Mov, Cultura în direct: Doina Ruști & Cristina Bogdan

Litera, 2020

Editura Muzeul Literaturii Române, 2020

Polirom, 2020

Crime Scene Press, 2020

Litera, 2020

În nr.-ul acesta semnează

ȘCOLI

BookLand renovează școli din mediul rural

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro