OPTm
nr. 74

Invitații lui Zenob: Anca-Doina CIOBOTARU

Anca Ciobotaru este păpușăreasă, șefă peste un grup important de păpușărese, doctor în teatru și dascăl de artă scenică. Asta pentru profani, căci inițiații știu foarte bine că altele sunt talentele ei. În primul rând, că știe graiul păpușilor. Apoi - are o pălărie din petale de trandafiri și de margaretă, pe care și-o pune vara, mai ales în plimbările ei prin Copou, unde anual, cam prin iunie, prezidează un colocviu al lăcustelor, care, odată instruite, se risipesc peste tot orașul și adună visele oamenilor. Din acest motiv, la Universitatea de Arte din Iași se aude cântecul cosașilor, mai ales pe la prânz, și odată cu el, încep să plutească peste bulevard și pe urmă pe aleea din Pușkin, mici ființe înaripate, prinți de lumină și păsări de brumă, care aduc o toropeală peste oraș, o visătorie, care i-a atras și numele de Dulcele Târg.

Zenob

Pe care dintre personajele tale ți-ar plăcea să-l întâlnești prin  Copou, eventual într-o după-amiază de august?

Pe Zamfira (din Piatra din casă de Alecsandri) așa cum a rămas în amintirile mele, căci acesta a fost personajul meu de debut, despre care s-a scris atunci că a fost foarte autentic interpretat. Trebuie să spun că am avut multe roluri de cotoroanțe, dar ea  are în plus emoțiile primului rol. La fel de mult m-aș bucura să-l revăd pe povestitorul din Micul Prinț ori să-mi iasă din nou în cale pisicile lui Constantin Butoi, care m-au dus în Împărăția lui Miorlau,  niște pisici de carton, foarte ingenios concepute. Pe la cafea, aș avea chef și de-o șuetă cu un merișor, personaj dintr-un recent spectacol. 

Ce alte întâlniri spectaculoase ai mai avut cu păpușile de teatru?

O dată am fost în Nordul Indiei, la Jaipur, cetate cu o curte a negustorilor, în bună tradiție medievală, unde au loc continuu spectacole. Eram un grup de păpușari, toți profesori și pasionați atât de păpuși, cât și de fenomenul cultural. Ne-am apropiat de o scenă și-am admirat decorul, improvizat ingenios. Dar după puțin timp, lângă personajele tradiționale, ca îmblânzitoarea de șerpi, a apărut Michael Jackson, în rolul dușmanului decapitat la final. Artiștii erau foarte mândri de inovație, mai mult - au scos un album cam soios pentru a se lăuda că fuseseră cu spectacolul chiar și la Avignon; evident, erau poze stradale, din aeroport, nu de la festival, așa cum crezusem inițial.

De altfel, peste tot existau contraste: am stat în hoteluri  fără fereastră, dar și în unele de lux, am văzut o nuntă tradițională, cu muzică de fanfară, care mi-amintea de cea din Moldova, dar cea mai uimitoare amintire din India este a unei înmormântări: ploua groaznic, iar orașul era plin de mașini, un trafic nebunesc, fără semafoare,  când, deodată, în mijlocul furnicarului și-a făcut loc un convoi de 7-8 bărbați care duceau un mort pe brațe, iar în calea lor s-a făcut liber, ca la comandă.

Ce lucrușoare vrăjite ai în casă?

Am o colecție de pălării, un dulap de eșarfe,  o ladă cu „scule" prețioase, ca să folosesc un limbaj arhaic. Respectiv, am o lădiță cu multe sertare și compartimente ascunse, ca acele lăzi pe care le poartă după ei instalatorii, pe care am umplut-o cu bijuteriile mele ieftine, pietre mari, toate vrăjite, încât familia mă ironizează adeseori, numind acest cufăr: lada cu scule. Între acestea, lănțișoarele sunt preferatele mele, iar mărgelele le port numai în momentele mai grele. 

ZENOB

Zenob face parte din grupul „Perucile verzi”.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

 

 

Orașe, fișiere secrete, vrăjitorii

 

 

NOUA LITERATURĂ

Proza Alexandrei NICULESCU se apleacă asupra misterelor cotidiene, autoarea povestind cu discreție despre legăturile nevăzute, adeseori de iubire, dintre personaje confuze, derutate de absurdul jocului, prinse în imaginarul unui vast cartier de blocuri. Empatică, dovedind înclinație certă spre proza de atmosferă, Alexandra scrie cu naturalețe și talent. Nimic nu sună strident ori artificial în proza ei.

Doina RUȘTI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

Iconografia vrăjitoriei în arta religioasă românească. Eseu de antropologie vizuală, Ed. Școala Ardeleană

de Ioan Pop Curșeu și Ștefania Pop-Curșeu

Recomandată de Cristina BOGDAN

 

 

 

 

 

 

 

Cătălin D Constantin: Piețe din Transilvania

Un proiect ICR Brussels

 

 

 

 

 

 

CĂRȚI

 

 

 

Juan Bonilla (Jerez de la Frontera, Cádiz, 1966) – Totalidad sexual del cosmos

Bonilla tocmai a obținut Premio Nacional de Narrativa cu acest volum, pentru proza lui puternică și transparentă, a motivat juriul. Scriitorul s-a inspirat din viața pictoriței și poetei mexicane Nahui Olin, după o rețetă similară folosită pentru romanul Prohibido entrar sin pantalones (Interzisă intrarea fără pantaloni) - volum despre poetul rus Maiakovski, ce i-a adus Premiul Mario Vargas Llosa. Bonilla spune că e un autor local și vrea să fie poet al orașului lui, dar înainte, trebuia să vadă puțin lumea, și de asta a scris despre Rusia și despre Mexic. A fost atras de personalitatea lui Nahui Olin la o expoziție și a început să investigheze. I s-a părut și mai fascinant personajul lui Zurián, un specialist în artă, care lucra în muzeu și s-a îndrăgostit de fotografia femeii cu ochii verzi. De fapt, protagonista romanului este chiar investigația, spune Bonilla, văzută ca o aventură aproape erotică.

 

Alexandra NICULESCU

 

 

 

[LITERA]

 

 

 

 

aș face dragoste cu sânii ei 

ca doi porumbei decapitați cu mușcături canibale ne țineam de mână & așteptam

ca inima ei să-mi împingă sângele invers, totul

a devenit o nebunie, am trecut unul prin altul încet, 

încet, ca două baloane de săpun, fix o săptămână până ne-am spart, undeva pe dealul mitropoliei

 

Leonard ANCUȚA

 

 

 

ART

 

 

Ed. Cartea Românească

Hoffman

 

 

ÎN CURÂND

 

Tracus Arte

 

 

 

 

FOTO-POEME DE BIANCA ZBARCEA

 

The Valley Nis

        by Edgar Allan Poe

 

Now the unhappy shall confess

Nothing there is motionless:

Helen, like thy human eye

There th’ uneasy violets lie –

There the reedy grass doth wave

Over the old forgotten grave –

 

 

 

În nr.-ul acesta semnează

 

 

 

 

 

 

 

Leonard ANCUȚA

 

 

ȘCOLI

BookLand renovează școli din mediul rural

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

 

 

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

 

 

Anul BEETHOVEN

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copyright © optmotive.ro