De ce nu creez pură ficțiune

Cătălin GHIȚĂ - Idei. Echivocul nodului gordian - nr. 37 / 2 noiemb., 2020

Paul Valéry gândea că textele artistice nu sunt niciodată încheiate, ci doar abandonate.

În aceste rânduri sprințare, încerc să răspund, pe scurt, la întrebarea care mi s-a adresat constant: de ce nu scriu literatură artistică. Motivele sunt numeroase și complicate, însă, dacă mă constrângeți să ofer un răspuns, iată-l calibrat, ca motorul Trabantului de odinioară, în trei timpi.

  1. În primul rând, un text artistic este fructul exclusiv al hazardului. Ca individ specializat, între altele, în literatura profetică și vizionară, sunt convins că nu există niciun fel de instanță transcendentă care să ghideze mâna care scrie, iar orice noțiune de acheiropoieton (i.e. text scris în absența oricărei intervenții intelectuale umane) este o simplă (auto)amăgire auctorială. Neexistând deci scriitură revelată, creată de instanțe angelice sau divine, responsabilitatea redactării unui text cade exclusiv pe umerii agentului uman, care, singur, trebuie să decidă, potrivit unor criterii estetice arbitrare, unde începe și unde se termină respectiva operă. Pentru că nu mă pot hotărî în ruptul capului să închei definitiv un text, nu mă simt satisfăcut pe de-a-ntregul nici să-l abandonez în stil valéryan, așa că prefer să nu-l scriu din capul locului.

  2. În al doilea rând, un text artistic este suma unor influențe greu detectabile și încă mai greu disimulabile. Anxietatea influenței de care pomenea, acum câteva decenii, profesorul american Harold Bloom se dovedește dificil, dacă nu de-a dreptul imposibil, de depășit. Pentru că nu am intenția să mă transform într-un ventriloc al unor voci artistice bine definite din trecut, am optat să învăț să merg pe propriile picioare într-un domeniu mai puțin ambițios, dar mai credibil în ordinea autonomizării unui discurs: cel al criticii literare.

  3. În al treilea și ultimul rând, un text artistic este nutrit de ceea ce Gaston Bachelard numea imaginația materială, care traduce capacitatea fanteziei personale de a acționa combinatoriu, aducând pe canavaua memoriei voluntare conținuturi ideatice care mențin iluzia concretului, care se individualizează în sens plastic, dobândind un soi de autonomie de reprezentare. Fiindcă această facultate intelectuală este, în cazul meu, relativ banală, ca să nu spun de-a dreptul deficitară, textele artistice pe care le-aș produce ar fi complexe jocuri de limbaj vidate de tramă sau de caractere, oarecum pe modelul Noului Roman francez. Fiindcă am considerat întotdeauna că proza unui Robbe-Grillet ține mai degrabă de exercițiul ludic decât de expresia profund personalizată a sinelui estetic, am decis să mă țin deoparte de orice exercițiu în acest sens.

În final, trebuie să adaug că, deși răspunsul în trei timpi s-ar putea să nu vă satisfacă exigențele critice, el are măcar meritul deloc neglijabil că este complet sincer, ceea ce nu este puțin lucru în lumea contaminată de Trump.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

Orașe, fișiere secrete, vrăjitorii

NOUA LITERATURĂ

Proza Alexandrei NICULESCU se apleacă asupra misterelor cotidiene, autoarea povestind cu discreție despre legăturile nevăzute, adeseori de iubire, dintre personaje confuze, derutate de absurdul jocului, prinse în imaginarul unui vast cartier de blocuri. Empatică, dovedind înclinație certă spre proza de atmosferă, Alexandra scrie cu naturalețe și talent. Nimic nu sună strident ori artificial în proza ei.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Iconografia vrăjitoriei în arta religioasă românească. Eseu de antropologie vizuală, Ed. Școala Ardeleană

de Ioan Pop Curșeu și Ștefania Pop-Curșeu

Recomandată de Cristina BOGDAN

Cătălin D Constantin: Piețe din Transilvania

Un proiect ICR Brussels

CĂRȚI

Juan Bonilla (Jerez de la Frontera, Cádiz, 1966) – Totalidad sexual del cosmos

Bonilla tocmai a obținut Premio Nacional de Narrativa cu acest volum, pentru proza lui puternică și transparentă, a motivat juriul. Scriitorul s-a inspirat din viața pictoriței și poetei mexicane Nahui Olin, după o rețetă similară folosită pentru romanul Prohibido entrar sin pantalones (Interzisă intrarea fără pantaloni) - volum despre poetul rus Maiakovski, ce i-a adus Premiul Mario Vargas Llosa. Bonilla spune că e un autor local și vrea să fie poet al orașului lui, dar înainte, trebuia să vadă puțin lumea, și de asta a scris despre Rusia și despre Mexic. A fost atras de personalitatea lui Nahui Olin la o expoziție și a început să investigheze. I s-a părut și mai fascinant personajul lui Zurián, un specialist în artă, care lucra în muzeu și s-a îndrăgostit de fotografia femeii cu ochii verzi. De fapt, protagonista romanului este chiar investigația, spune Bonilla, văzută ca o aventură aproape erotică.

Alexandra NICULESCU

[LITERA]

aș face dragoste cu sânii ei

ca doi porumbei decapitați
cu mușcături canibale ne țineam de mână & așteptam

ca inima ei să-mi împingă sângele invers, totul

a devenit o nebunie, am trecut unul prin altul încet,

încet, ca două baloane de săpun, fix o săptămână
până ne-am spart, undeva pe dealul mitropoliei

Leonard ANCUȚA

ART

Ed. Cartea Românească

Hoffman

ÎN CURÂND

Tracus Arte

FOTO-POEME DE BIANCA ZBARCEA

The Valley Nis

      by Edgar Allan Poe

Now the unhappy shall confess

Nothing there is motionless:

Helen, like thy human eye

There th’ uneasy violets lie –

There the reedy grass doth wave

Over the old forgotten grave –

În nr.-ul acesta semnează

Leonard ANCUȚA

ȘCOLI

BookLand renovează școli din mediul rural

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro