Invitații lui Zenob: Cristian POPA

Astăzi m-am întâlnit cu Cristian Popa, pe la Cișmigiu - foarte dichisit, ca de obicei, cu un sacou bej-pembé și-o eșarfă albă, de spumă. Era însoțit de câțiva monștri, destul de cunoscuți și ei - Sfinxul, Medusa și câteva Erinii, aflate în pauza lor de cafea. Acestea din urmă mi-au amintit imediat de Oreste, pentru că păreau destinse, un pic visătoare. "Ei bine, cu aceste persoane simpatice m-am pregătit ca să-l interpretez pe Arthur, mi-a spus el, iar acum, ca mulțumire, le-am invitat la o înghețată". Lumea le făcea loc, mai ales că tot grupul era foarte vesel. Eriniile își scuturau aripile, Sfinxul îi trimitea unei dame mesaje discrete. Așa au intrat la

Monte Carlo, pe terasă. Medusa mi-a zâmbit vag, iar eu am alergat în primul cinema să văd Monștri.

La ieșire, am simțit nevoia acută, să-l sunt pe Cristi și să-i pun câteva întrebări.

Zenob

Dacă te-ai întâlni cu Arthur în viața reală… ce i-ai recomanda?

Arthur este un tip timid, nu cred că m-ar aborda, cred că ar rămâne la nivel de tatonare. La Festivalul de Film din Taiwan, au fost patru vizionări cu filmul lui Marius Olteanu, Monștri. După fiecare a urmat o sesiune de autografe, o întâlnire cu publicul. Cu această ocazie am întâlnit o serie de spectatori, cei mai mulți adolescenți, care se regăsiseră în personajul meu, Arthur. De fapt, abia atunci mi-am văzut personajul din afară, uitându-mă la ei, iar sentimentul pe care l-am trăit a fost unul de ocrotire. Am înțeles că tipul de empatie dintre mine și personaj s-a bazat tocmai pe această ipostază paternă a mea. Am un fiu adolescent, iar într-un fel și Arthur are fragilitatea acestei vârste. Iar faptul că m-am poziționat în acest tip de înțelegere, mi-a dat o energie, până atunci înmagazinată în Arthur. Prin urmare, nu i-aș recomanda nimic, aș retrăi această experiență.

Actorii schimbă multe veșminte. Spune-ne, te rog, ce personaj de ficțiune (film, teatru literatură) reprezintă pentru tine un model vestimentar și de atitudine?

Îmi plac hainele sobre și elegante, costumele din anii 60. Respectiv, îl am în minte pe Mastroianni, cu acele costume pline de rafinament masculin. În Italia, și acum vezi pe străzi bărbați care poartă costumele acelui timp.

Când îmi pun un costum, mă simt împlinit, îmi exprim total masculinitatea. Costumul îți dă prestanță, iar aici nu mă refer la hainele corporatiștilor, aproape fără nunață, de un convenționalism săritor în ochi, ci la costumele purtate cu distincție. Am învățat de la Radu Afrim să port cămașă albă, să potrivesc pantofi eleganți la ea. Un costum clasic îți poate da disconfort, mai ales în contexte urbane, unde costumul este respins din start, asociat politicianismului. Săptămâna trecută am fost al Pemiile Gopo, cu metroul. Evident, în tot vagonul doar eu eram în costum, chiar simțeam o presiunea asupra mea, dar chiar și-așa eram eu, mă simțeam bine. Și la repetiții vin în costum, mă simt liber și pot să repet cu încrederea pe care mi-o dau hainele. Îmi plac costumele elegante, tuxedo, cu batiste de mătase, ador smochingul cu papion, îmi place de asemenea să potrivesc în buzunar o umbră de batistă albă. Agreez și cravatele, dar și ținutele mai lejere, cu sacou și cămașă descheiată la primul nasture.

Optezi pentru genul realist sau fantastic?

Am avut în adolescență o perioadă scurtă în care am citit literatură SF. Apoi m-am detașat, optând pentru registrul obiectiv. Aș pune printre preferate romanul Străinul de Camus, o scriere de notație succintă, foarte cinematografică, cu o acuratețe de stil rară și cu respect față de realitatea imediată. Cred că fantasticul stimulează este bun pentru început, dar ficțiunea de tip realist consolidează viziunile, te apropie mai mult de personaj, de epocă, de situații.

ZENOB

Zenob face parte din grupul „Perucile verzi”.

Scriitori și creatori de ficțiuneOpinii și ideiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutTraduceriArhivă

Noua Literatură

Allex Trușcă scrie proză fantastică, în special pe filon folcloric. A publicat două romane fantasy și scrie în mod curent proză scurtă. Mi-au atras atenția modul firesc în care se înlănțuie episoadele, fraza scurtă și percutantă.

Doina RUȘTI

În mod obișnuit, copiii își lipesc capul de geam să privească ploaia sau zăpada căzând, dar în povestirea lui Allex Trușcă, firescul este înlocuit de imaginea sugestivă a omului care cade, și nu oricum, ci ca un sac de cartofi, cu toată greutatea. Părinții încearcă să se poarte normal, n-au prea multe de vorbit, după cum constată Tibi, copilul, dar tensiunea dintre ei e evidentă, și când el pune o întrebare, tatăl îl trimite la mamă, care îl trimite la internet. Ce atrage la proză este contrastul dintre activitatea lor: urmăresc documentare - despre șerpi și despre viața pe Marte - și ce se întâmplă în realitate, pe care par s-o nege sau s-o evite. Viziunea copilului este una ingenuă: el vede nu oameni striviți de asfalt, ci „un desen frumos”, deși are deja zece ani și înțelege tot, știe ce înseamnă fiecare gest al mamei și știe ce înseamnă afecțiunea ei bruscă față de el. Mai mult decât prin metafora propusă și prin umorul actual, proza e bună prin ușurința cu care e zugrăvită o situație anormală.

Alexandra NICULESCU

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Autenticitatea, sensuri și nonsensuri

de Ștefan FIRICĂ

Ed. TracusArte

Recomandată de Paul CERNAT

Recomandată de Doina RUȘTI. Ed Litera

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Strada iluziilor- La avenida de las ilusiones – Xavi Barroso

Scenarist și profesor de literatură, foarte tânăr, Barroso a crescut în cartierul Paral·lel din Barcelona ascultând povestirile bunicilor despre fiecare colț, fiecare cafenea, fiecare casă, fiecare familie, așa că a adunat material și a creat un personaj puternic: o fată care vrea (ca mai toate fetele, la un moment dat) să fie cântăreață și actriță, care trebuie să fie servitoare mai întâi, dar care, până la urmă, devine María Green, muza din Paral·lel. Barroso vrea de fapt să spună istoriile unei micro-lumi, în care împletește realitatea cu fantezia.

Alexandra NICULESCU

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

și până la urmă

din ziua de ieri datează

plutirea cearșafului

(Alexandru Ovidiu Vintilă

Recomandări OPTm

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Noutăți

Ed. LITERA

Roman contemporan românesc

Herg Benet

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro

Echipa