59 / 12 aprilie, 202159 / 12 aprilie, 2021
sunt nopți
în care nu cred
în zilele de mâine
am văzut moartea
de aproape
am auzit-o cum vine
în saloanele
înalte
în camera din
față
stăm nemișcați
nici măcar acum
nu știu la cine
să mă rog
fiecare zi
pentru mine arată
la fel
îmi amintesc exact
când m-am așezat
ultima oară
lângă tine
n-am plâns am spus
cele mai proaste glume
și tu ai râs
in your chest i rest
schlaf ein
un vierme în pieptul tău
să mă ții cu tine
mereu
m-am gândit
la tine
n-am aprins lumina
în casa noastră
nimeni
nu îți rostește
numele
Andrada spune despre ea
Am absolvit masterul de Studii Literare. Nu am debutat încă, dar mi-au apărut câteva poeme în Revista de Povestiri și în Prăvălia Culturală.
Rubrică semnată de Andrei Zbîrnea
#3 – Pentru că îmi place ideea de a aduce în atenția publicului autori care merită prizați mai mult și care au fost ignorați din varii motive. Coordonatele acestui câmp poetic aparțin jucătorilor și jucătoarelor care au avut nevoie de tururi de calificare pentru a ajunge pe tabloul principal de la Wimbledon.
Jurnalist și scriitor, Andrei a publicat în special poezie, printre volumele sale numărându-se: Rock în Praga (2011), #kazim (contemporani cu primăvara arabă) -2014, Turneul Celor Cinci Națiuni (2017), [Pink Pong] (împreună cu poetul danez Claus Ankersen), volumul trilingv (română-engleză-daneză) - 2019. Totodată este prezent în numeroase antologii și publicații.
Allex Trușcă scrie proză fantastică, în special pe filon folcloric. A publicat două romane fantasy și scrie în mod curent proză scurtă. Mi-au atras atenția modul firesc în care se înlănțuie episoadele, fraza scurtă și percutantă.
Doina RUȘTI
În mod obișnuit, copiii își lipesc capul de geam să privească ploaia sau zăpada căzând, dar în povestirea lui Allex Trușcă, firescul este înlocuit de imaginea sugestivă a omului care cade, și nu oricum, ci ca un sac de cartofi, cu toată greutatea. Părinții încearcă să se poarte normal, n-au prea multe de vorbit, după cum constată Tibi, copilul, dar tensiunea dintre ei e evidentă, și când el pune o întrebare, tatăl îl trimite la mamă, care îl trimite la internet. Ce atrage la proză este contrastul dintre activitatea lor: urmăresc documentare - despre șerpi și despre viața pe Marte - și ce se întâmplă în realitate, pe care par s-o nege sau s-o evite. Viziunea copilului este una ingenuă: el vede nu oameni striviți de asfalt, ci „un desen frumos”, deși are deja zece ani și înțelege tot, știe ce înseamnă fiecare gest al mamei și știe ce înseamnă afecțiunea ei bruscă față de el. Mai mult decât prin metafora propusă și prin umorul actual, proza e bună prin ușurința cu care e zugrăvită o situație anormală.
Alexandra NICULESCU
CARTEA SĂPTĂMÂNII
Autenticitatea, sensuri și nonsensuri
de Ștefan FIRICĂ
Recomandată de Paul CERNAT
Recomandată de Doina RUȘTI. Ed Litera
Scenarist și profesor de literatură, foarte tânăr, Barroso a crescut în cartierul Paral·lel din Barcelona ascultând povestirile bunicilor despre fiecare colț, fiecare cafenea, fiecare casă, fiecare familie, așa că a adunat material și a creat un personaj puternic: o fată care vrea (ca mai toate fetele, la un moment dat) să fie cântăreață și actriță, care trebuie să fie servitoare mai întâi, dar care, până la urmă, devine María Green, muza din Paral·lel. Barroso vrea de fapt să spună istoriile unei micro-lumi, în care împletește realitatea cu fantezia.
Alexandra NICULESCU
Copyright © optmotive.ro