Maniela Sota are un elicopter personal, făcut din aripi de libelulă, pe care îl folosește pentru vizitele ei săptămânale la București. Așa ne-am și întâlnit, într-o după-amiază de august, eu hălăduind cu alți zenobi, ca și mine, ea coborând din elicopter, după ce aterizase pe malul Dâmboviței. Ce faci, Zenob, m-a luat ea pe albaneză, nu te-am mai văzut de o mie de ani! Și nu glumea, ultima oară ne-am întâlnit pe vremea fraților Asan, într-o tavernă de prin Balcani. Așa trec anii, și tot așa și secolele, în timp ce mintea îți zboară oblomovist la ce-ar putea să fie dacă ar fi. Așa mi s-a întâmplat mie, noroc că m-a trezit Maniela, altfel n-aș fi realizat c-au trecut acești o mie de ani.

Zenob

Dragă Maniela Sota, știu că ai rădăcini românești: care sunt ele? Românești sau aromâne? Cum ai ajuns să faci studiile universitare în România?

Mama mea era de origine greco-aromână, dar s-a născut în Tirana, Albania, iar tatăl meu este albanez. Am decis să aplic pentru studii superioare în România, pentru că știam, din surse de încredere, despre calitatea foarte bună a Universităților de acolo. Iar situația din Albania era foarte tensionată și riscantă în acei ani.

Limba albaneză e un muzeu viu, cu un lexic înrudit cu al vechilor popoare balcanice (traci, iliri). Ce cuvinte albaneze ti se par înrudite cu cele românești?

Ei bine, când am început să învăț limba română, am observat imediat că are atât de multe în comun cu spaniola și italiana, două limbi pe care le învățasem deja de când eram mică. Apoi, am observat că avea multe cuvinte similare sau identice cu limba albaneză, precum și unele cuvinte care sunt scrise la fel, dar au înțelesuri diferite. Faputul că sunt atât de multe de spus despre legăturile care exista între limba română și limba albaneză evidențiază înrudirea genetică dintre cele două popoare.

Câteva cuvinte: shurdh: surd; gardh: gard; pulpë: pulpă; turmë: turmă; Verë și pranverë (vară și primăvară), fshat și qytét (sat și cetate); rrotë: roată; shkëndije: scînteie; shkëmbej: a schimba; mërmërij: a murmura; shkruaj: a scrie; tradhtí: a trăda.

Spune-mi pe scurt un basm albanez!

O să vă spun un basm, care este foarte popular în țara mea si de obicei i se spune copiilor de către părinți sau bunici.

FIUL NERECUNOSCĂTOR 

A fost odată într-un oraș un bătrân care locuia cu fiul său, soția acestuia și nepotul său. Le-a dat tot ce avea, fiindcă fusese negustor și făcuse multă avere.

Într-o zi, auzi pe noră-sa, care-i spunea bărbatului ei : 

—Eu nu mai pot suporta să trăiesc sub același acoperiș cu omul ăsta. Așa că feciorul bătrânului îl pofti să-și caute altă locuință, spunându-i că-l va ajuta să trăiască. Auzind aceste cuvinte, bietul om îngălbeni și începu să tremure din tot trupul.

 —Cum, fiule ? îi spuse el. Tu vorbești așa ? Tot ce ai de la cine ai primit ? Nu mă alunga! Dă-mi un adăpost, până când mi-o veni moartea. Gândește-te, dragul meu copil, cât am trudit eu, ca să te cresc !

Aceste cuvinte ale bătrânului au mers drept la inima băiatului, dar nora nu voia să-l mai vadă. 

—Unde vrei să mă duc ? mai zise bătrânul. Ce-aș putea aștepta eu de la străini, când însuși fiul meu mă alungă ? 

Și vorbind așa, lacrimile îi curgeau pe obraz. Totuși el sfârși prin a-și lua toiagul și se ridică rugându-se lui Dumnezeu să-l ierte pe fiul nerecunoscător. Apoi îi spuse :

 —Uite, vine iarna și n-am nimic să m-acopăr. Dă-mi, te rog, ceva vechituri, ceva haine pe care tu nu le mai porți.

Nora, care auzise această cerere, îi răspunse cu dârzenie că ei n-aveau haine de prisos. Atunci bătrânul se rugă să-i dea cel puțin o pătură de cal. Fiul său făcu semn tânărului său copil, nepotul bătrânului, să-i aducă una. Băiatul, care auzise toate cuvintele schimbate până atunci, se duse spre grajd, luă pătura cea mai bună, o tăie în două bucăți și aduse una bătrânului. 

—Toată lumea vrea să mor, strigă deznădăjduit bătrânul, dacă până și copilul acesta mă urăște și-mi dă numai o jumătate de pătură !

 Fiul își certă băiatul că n-a împlinit întocmai porunca ce-i dăduse. 

— Am greșit, tăticule, zise copilul. Dar aveam altceva în cap : cealaltă jumătate voiam s-o păstrez pentru tine, când vei fi și tu bătrân, la rândul tău.

Răspunsul acesta tulbură mult pe fiul nerecunoscător,care înțelese toată greutatea păcatului său înspăimântător. Cuprins de remușcare, își certă nevasta și, căzând la picioarele moșneagului, îl rugă să rămână cu el. Bătrânul rămase acasă și nora acceptă până la urmă.

Ei au fost fericiți cu toții și noi vom fi mai fericiți decât ei, văzând că s-a făcut dreptate.

Frumos basm!

Câte limbi vorbești? Din ce limbi ai tradus?

Spaniolă, engleză și română. Am cunoștințe bune de italiană și franceză.

Ai tradus multă literatură română, ceea ce mă face foarte fericită. Cu ce ai început?  Numește câteva cărți traduse.

Într-adevăr, există un număr considerabil de cărți pe care le-am tradus din română și asta mă face și pe mine foarte fericită. Câteva dintre ei sunt: “Maitreyi" de Mircea Eliade “Grădina de sticlă"  și “Vara în care mama a avut ochii verzi" de Tatiana Țîbuleac, “Teodosie cel Mic" de Răzvan Rădulescu.

Cât de dificil a fost să traduci Manuscrisul fanariot? Ce secvențe ți-au pus probleme? De unde ai aflat de Manuscrisul fanariot? Când l-ai citit și cum te-ai hotărât să-l traduci?

Pot spune că traducerea acestei cărți a fost destul de dificilă și a necesitat multe eforturi. În primul rând, în găsirea cuvintelor potrivite care datează de acum sute de ani, dintre care multe aveau origine turcă și greacă. Am avut trei dicționare de specialitate care să mă sprijine pentru toate formele pe care le-am întâlnit în această carte. În al doilea rând, am fost concentrată pe tot parcursul romanului pentru a transmite arta scriitoricească și atmosfera narațiunii, din cadrul triunghiului Istanbul - București – Salonic.

“Manuscrisul fanariot" este o carte deosebita, și, bineînțeles, mă bucur că am adus-o în limba albaneză. A fost editura “Dukagjini" cea care mi-a propus traducerea. Am fost imediat entuziasmată că voi traduce o poveste atât de uimitoare. 

Care dintre personaje e mai aproape de tine?

Nu cred că m-aș identifica cu vreunul dintre personajele, dar pot spune că Leun m-a impresionat incredibil de mult. Mai ales cu sensurile mult visatei libertăți și dragostea lui pentru Maiorca.

Editarea cărții s-a făcut printr-un program european. Ce părere ai despre programele de traducere existente?

Aș dori ca aceste programe europene să continue, deoarece susțin publicarea multor cărți care ar fi greu de publicat altfel. De asemenea, ele susțin și încurajează mulți traducători să nu se oprească să traducă ficțiune.

Folosești programe de AI în traducere?

Nu, niciodată. Cred că mintea umană este cea care poate oferi o traducere fidelă și expresivă în toate aspectele. Fiecare traducător aduce o combinație de cunoștințe și o parte din sufletul său în fiecare carte pe care o traduce, iar mașinile, pot să reproducă multe, dar sufletul - niciodată.

De altfel, călătorești mult, ești implicată în multe programe europene: se poate spune că ești o persoană cosmopolită. De aceea te întreb: ce orașe se află în topul tău? Unde ți-ar plăcea să trăiești?

Unde locuiești acum? Unde îți place să pleci în vacanță?

Sunt plăcut surprinsă că ați folosit cuvântul "cosmopolită". Așa mă simt, într-adevăr. Locuiesc în Tirana și îmi place să trăiesc aici. Merg în vacanță sau la evenimente literare în diferite țări. Aș alege București, Veneția și New York. Acestea sunt orașele mele preferate.

Foarte flatant pentru un zenob ca mine, de stirpe bucureșteană! Cu ce personaj de ficțiune (film, literatură, fotografie, teatru etc.) ți-ar plăcea să te plimbi prin București și pe unde?

Cu Maitreyi a lui Eliade. Prin București, oriunde.

Ce ai acum în lucru?

În prezent am în lucru un roman de tradus din engleză și o biografie a unei cunoscute personalități albaneze.

Și, desigur, când vii la București?

Aștept cu nerăbdare să vin cât mai curând, când voi găsi puțin timp liber.

Te așteptăm!