Revistă print și online
Ne-am cunoscut prin intermediul lui Andrew Singer. Cum l-ai cunoscut tu pe Andrew? Poezia lui atinge subtilități stilistice, e adeseori neo-barocă și la fiecare vers se vede cultura lui solidă. Ne este dor de el, așa că am dori să adăugăm câteva dintre versurile lui aici, o poezie la alegere.
L-am cunoscut pe Andrew Singer în 2015, când a început să lucreze cu Departamentul de Literatură Comparată de la Universitatea de Stat din Pennsylvania (Penn State). Doar ce terminasem studiile în străinătate, semestrul de primăvară la Paris, Franța și un semestru de vară în Ronda, Spania, și nu știam pe ce limbă să îmi concentrez eforturile academice. Mă lăsasem de curând cucerit de literatura comparată, fiind încântat să găsesc un domeniu în care mai multe limbi erau esențiale disciplinei. Am aplicat la un program integrat la Departamentul de Literatură Comparată, care mi-a permis să finalizez o licență și un master, adăugând doar un an la diploma de patru ani. Eram dornic să le încerc pe toate în primul meu an din acest program și l-am întâlnit pe Andrew la o conferință. Ne-am văzut la o cafenea câteva zile mai târziu, când m-a și invitat oficial să fiu stagiar la Trafika Europe. Îmi amintesc ce mult m-a impresionat ce mi-a spus despre Trafika Europe și direcția sa. A fost cu adevărat unul dintre puținii intelectuali cu care am interacționat în timpul studiilor academice. El vedea literatura drept un instrument de construire a comunității, de îndepărtare a barierelor socio-politice și drept o rețea larg răspândită, care nu se limita la un domeniu geografic, social sau la o categorie lingvistică.
Mai degrabă decât unul dintre versurile lui, mi-ar plăcea să includ una dintre imaginile mele preferate desenate de el. Puteți consulta cel de-al 22-lea număr din Trafika Europe, intitulat Potpourri, în arhiva jurnalului nostru, pentru a vedea mai multe desene ale lui Andrew. Preferatul meu din acea ediție este "Mama mea vorbind cu Steven la telefon" (imaginea capitolului pentru My Name is Jensen de Heidi Amsinck). Andrew a desenat și a postat o mulțime de imagini de acest tip pe Facebook. De asemenea, mi-a arătat multe dintre ele când eram amândoi la Penn State. Așa că mi-a plăcut mereu să-i văd cele mai recente lucrări. Îmi par poetice aceste imagini din punct de vedere al modului în care liniile curg ca și cum stiloul nu a părăsit niciodată hârtia și ador simbolurile/formele care plutesc, alcătuind silueta principală.
I met Andrew Singer in 2015 when he began working with the Department of Comparative Literature at the Pennsylvania State University (Penn State). I had just come off a high from studying abroad for the spring semester in Paris, France, and a summer semester in Ronda, Spain, wondering how I was going to choose between languages to pick a focus. I had recently stumbled into comparative literature, so I was excited to have found a domain where multiple languages were essential to the discipline. I applied for an integrated program in the Department of Comparative Literature that allowed me to complete a BA and an MA while only adding one year to my four-year degree. I was very eager to try everything in my first year of this program, and I met Andrew at a talk. We met at a café a few days later, and he officially invited me to be an intern at Trafika Europe before we ended. I remember being so engrossed in what he described about Trafika Europe and its direction. He was truly one of the few intellectuals with whom I interacted during my time in academia who saw literature as a tool to build community, to break down socio-political barriers, and as a widespread network that was not confined to a geographical/social/linguistic category.
Rather than one of his lyrics, I would love to include one of my favorite images that he drew. You can check out Trafika Europe’s 22nd issue, Potpourri, in our journal archive to see more of Andrew’s drawings. My favorite in that issue is “My Mother Talking to Steven on the Phone" (the chapter image for Heidi Amsinck’s My Name is Jensen). Andrew drew and posted a lot of images like this on Facebook. He also shared many of these with me when we were both at Penn State. So, I always loved to see his latest pieces. I found these images to be quite poetic in terms of how the lines flow as if the pen never left the paper and the symbols/shapes in all of the pieces floating around that make up the main form.
Cu un master în traducere de text literar (Universitatea din București), Bianca s-a specializat în traducere de film, fiind implicată în numeroase proiecte cinematografice și literare.