Clayton McKee este directorul grupului Trafika Europe. Este specialist în literatură comparată, cu o licență în franceză și spaniolă și arabă și un masterat în literatură comparată la Penn State University. În prezent, este doctorand la Universitatea din California, Los Angeles. Scrie poezie și ficțiune. (Bianca Zbarcea)

Dragă Clayton, ca specialist în literatură comparată, cum vezi tu literatura europeană de azi? Există trenduri, structuri, obsesii comune între literatura europeană și cea de peste Ocean? Care parte a Europei iți este mai familiară?

Voi începe cu "limitările mele geografice", deoarece consider că este important să-mi explic punctul de vedere înainte de a răspunde la această întrebare. Sunt mult mai familiarizat cu Europa de Vest, în special cu Franța și Spania. Am trăit în Franța câțiva ani în locuri diferite și, din anumite motive, sunt extrem de atras de literatura, istoria și cultura franceză, limba franceză fiind, de altfel, limba principală în locuința mea. Pe lângă studiul literaturii francofone, am studiat spaniola ceva timp și m-am concentrat pe literatura castiliană din cauza presiunilor academice de a găsi o "specialitate". Iubesc literatura spaniolă, dar sunt mult mai atras de cea cubaneză; Spania a câștigat din cauza acestei nevoi de specializare. Sunt o persoană foarte curioasă, așa că multe tipuri de literatură și multe culturi îmi par interesante, ceea ce mă determină să cercetez aproape fiecare lucrare sau loc pe care le publicăm în jurnal – o mare parte dintre aceste cercetări rămân la nivel superficial din cauza constrângerilor de timp. Zonele în care am explorat puțin mai mult sunt Scandinavia – obsesia mea pentru horror, noir și mitologie m-a determinat să creez și să predau un curs despre folosirea mitologiei nordice în romanele și filmele contemporane din țările scandinave – și Irlanda.

Acum că am precizat acest lucru, voi încerca să-mi exprim punctul de vedere în relație cu o întrebare foarte dificilă. Personal, văd literatura europeană mai conectată decât înainte. Desigur, cunosc și conceptul lui Goethe, de literatură mondială, și importanța traducerii pe continent pentru a stabili diferite tradiții literare și naționale. Deci, cu siguranță nu vreau să spun că literatura europeană nu a fost conectată și înainte! Cred însă că mulți autori europeni au acum de-a face cu probleme care afectează atât de multe aspecte din afara granițelor naționale ale unui autor. Au trecut de mult vremurile criticilor practicilor coloniale sau ale stabilirii unei tradiții naționale. Neocolonialismul și capitalismul se extind adesea dincolo de granițele naționale, iar vocile mai diversificate permit o gamă mai largă de povești care să fie transmise lumii. De asemenea, autorii nu sunt staționari și colaborează cu autori și artiști din diferite țări. Putem adăuga la asta numărul de autori care s-au mutat în Europa sau prin Europa și au început să producă literatură în limbi noi. De exemplu, am citit anul acesta (pentru un interviu) un roman de Sholeh Rezazadeh. S-a născut în Iran, dar acum locuiește în Țările de Jos și scrie în olandeză. Lucrarea ei, în special romanul I Know a Mountain that Is Waiting for Me, explorează conectivitatea Olandei și Iranului în ceea ce privește schimbările climatice, imigrația și călătoriile. Ea include, de asemenea, influența limbii ei materne, persana (farsi), adăugând o nouă nuanță limbii olandeze. Eu văd literatura europeană drept un amestec ce implică probleme importante pe tot globul, dar în special cele cu specificități pentru Europa. Există distincții clare între literatura Statelor Unite care se dedică acelorași subiecte. Prozele privind imigrația europeană, de exemplu, vorbesc adesea despre mare, deoarece Marea Mediterană este un obstacol distinct pentru mulți imigranți, în timp ce majoritatea literaturii americane pe această temă se concentrează pe deșert. Astfel, Europa are specificitățile și nuanțele ei care includ și aspecte naționale/lingvistice/culturale, dar majoritatea lucrărilor încă se conectează la continent și nu sunt neapărat orientate doar către lume.

În ceea ce privește extinderea de acum înainte, observ multe tendințe când compar literatura americană cu cea europeană. Un lucru care îmi lipsește în SUA ar fi, totuși, lucrările create exclusiv în scopul literaturii. Din nou, țin să menționez că asta este doar părerea mea și nu ar trebui luată în considerare dincolo de propria experiență, dar cred că literatura Statelor Unite se dedică puțin cam prea mult în "ficțiunii autobiografice" sau narațiunii istorice, la persoana întâi. Am descoperit că lucrările din Europa continuă să fie mai degrabă literare și poetice, făcând loc interpretării și nuanțării. De asemenea, autorii europeni mi se par mai îndrăzneți, deoarece în SUA se iese mai greu din perspectiva conservatoare sau liberală. De exemplu, o conversație cu o uimitoare autoare din Letonia despre gen ne-a permis să explorăm extremele feminismului de ambele părți, stabilind o punte între noi, o punte care nu este militantă, ci axată pe egalitate. Spre surprinderea ei, am menționat că această conversație este dificilă pentru multe persoane din SUA, deoarece evenimentele de acest tip devin tensionate, iar asta înseamnă că majoritatea canalelor de mass-media și literatura le urmează exemplul. Repet, acest lucru poate fi cauzat de consumul meu de literatură americană din lumea academică, dar cu siguranță găsesc mai multă nuanță, varietate și calitate literară în operele europene decât în cele din Statele Unite.

Există câteva tendințe pe care le-am descoperit recent și care mi-au captat interesul. După cum vă veți da probabil seama din acest interviu, natura și mediul sunt foarte importante pentru mine. Literatura legată de mediu publicată în Europa este fenomenală – On était des loups (We Were Wolves) de Sandrine Collette, opera lui Rezazadeh menționată mai sus, poeziile lui Kim Simonsen. Ceea ce îmi place la toate aceste opere este că mesajul cu privire la mediu este acolo și reiese clar, dar această literatură nu transmite un mesaj sec, ci acesta este integrat perfect în narațiune și este doar unul dintre multe alte mesaje. Dincolo de asta, iubesc un roman noir/de mister (deci pregătiți-vă pentru un posibil număr noir pe viitor!), iar genul respectiv în Europa are un loc foarte valoros la mine în bibliotecă, cucerindu-mă cu opere precum The Red Handler de Johan Harstad, tradus din norvegiană de către David Smith, The Pendragon Legend de Antal Szerb, tradus de Len Rix, și Deathly Convalescence a lui Rui Cardoso Martins, tradus din portugheză de Joe Williams.

Dear Clayton McKee, as a specialist in comparative literature, how do you see European literature today? Are there common trends, structures, obsessions between European and overseas literature? Which part of Europe is more familiar to you?

I’ll start with my “geographic restrictions" as I find it important to recognize my viewpoint before jumping into this question. I am much more familiar with Western Europe, particularly France and Spain (a bit less than France). I have lived in France for various years in different places, and I, for some reason, am extremely drawn to French literature, history, and culture. French is also the primary language of my household. In addition to studying Francophone literature, I studied Spanish for quite some time and focused on Castilian literature because of academic pressures to find a “specialty." I do love Spanish literature, but I am much more drawn to Cuban literature; Spain won out because of this need to specialize. I am a very curious person, so I do find a lot of literature and cultures interesting, pushing me to research pretty much every piece/place that we publish in the journal—much of that remains surface-level due to time constraints. Some areas that I have done a bit more exploring in are Scandinavia—my obsession with horror, noir, and mythology led me to create and teach a course about the use of Nordic mythology in contemporary novels and films from the Scandinavian countries—and Ireland.

With that established, I’ll try to express my views on a very difficult question. Personally, I see European literature as more connected than before. Of course, I am aware of Goethe’s concept of world literature and the importance of translation across the continent to establish various national literary traditions. So, I surely do not wish to say that European literature was never connected before! I think that many European authors are now looking at issues that impact so many outside of an author’s national boundaries. Long gone are the days of critiquing colonial practices or establishing a national tradition. Neocolonialism and capitalism often extend beyond national boundaries, and more diverse voices allow for a wider range of narratives to be told. Authors are also not stationary, and they collaborate with authors and artists in various countries. We can add to that the number of authors who moved to Europe or move within Europe and begin producing literature in new languages. For example, I read a novel by Sholeh Rezazadeh for an interview this year. She was born in Iran but now lives in the Netherlands and writes in Dutch. Her work, particularly the novel I Know a Mountain that Is Waiting for Me, explores the connectivity of Holland and Iran in terms of climate change, immigration, and travel. She also includes the influence of her native language, Persian (Farsi), adding new influence to the Dutch language. I view European literature as just that, a mixture engaging with issues important all across the globe, but particularly ones with specificities to Europe. There are clear distinctions between United States literature engaging in the same topics. European immigration narratives, for example, often speak of the sea due to the Mediterranean being a large obstacle for many immigrants, whereas most U.S. literature on the topic focuses on the desert. So, that is to say, Europe has its specificities and nuances that also include national/linguistic/cultural specificities, but most works still connect to the continent and are not necessarily purely world-focused.

In terms of expanding this further, I do see many trends in topics when comparing U.S. literature to European literature. One thing that I find missing in the U.S., however, are works that are also there to be literature. Again, just to preface, this is my opinion and should not be taken outside of my own experience, but I find that literature from the U.S. engages a bit too much in “autobiographical fiction" or historical, first-person narrative for my liking. I found works from Europe to continue being rather literary and poetic, allowing interpretation and nuance to arise in the writing. European authors also seem more daring to me, as there is little room in the U.S. to go outside of a conservative or liberal lens. For example, a conversation with an amazing Latvian author about gender allowed us to explore the extremes of feminism on both sides, establishing a middle ground between us that was not militant yet focused on equality. To her surprise, I mentioned this conversation is a bit difficult for many in the U.S. as events get charged, meaning that most of the media and literature that we consume follow suit. Once again, this may be due to my consumption of U.S. literature stemming from the academic world, but I surely find more nuance, variety, and literary quality in what I read from Europe than what I read from the United States.

There are a few trends that I have loved recently as I have been reading. As you may gather throughout this interview, nature and the environment are very important to me. The literature related to the environment that is coming out of Europe is so phenomenal—Sandrine Collette’s On était des loups (We Were Wolves), Rezazadeh’s work referenced above, Kim Simonsen’s poems. What I love about all of this is that the environmental message is there and clear, but it is not literature that is only making an environmental message—it is integrated seamlessly into the narrative and is only one of many messages. Beyond that, I love a noir/mystery novel (so get ready for a possible noir issue in the future!), and that genre in Europe has placed a few gems onto my bookshelf including The Red Handler by Johan Harstad, translated from Norwegian by David Smith, Antal Szerb’s The Pendragon Legend by Antal Szerb, translated by Len Rix, and Rui Cardoso Martins’ Deathly Convalescence, translated from Portuguese by Joe Williams.