Invitații lui Zenob: Denisa POPESCU

Prima oară când am văzut-o pe Denisa zbura pe la Ateneu, îmbrăcată cu o rochie pepită, mi s-a părut inițial, apoi când am văzut-o de aproape, am realizat că era o mătase albicioasă, imprimată cu litere. Dar de cum mi-am dat seama de asta, au început să curgă cuvintele, apoi frazele, și-așa am intrat eu într-un poem lung, care începea pe străzile Bucureștiului și se termina la Biblioteca „Dinicu Golescu”, din centrul Piteștiului. Apoi m-a invitat la o emisiune a ei, să știi, a zis ea, că ești primul Zenob pe care îl văd! Și-am constatat cu timpul că spunea adevărul. În lumea ei nu zburau decât libelule, iar printre aripi subțiri și apariții fragile, se mai vedea uneori câte un bondar cu papion alb. Dar, desigur, nu m-am supărat și la întâlnirea aia neverosimilă, din studioul tv, am descoperit că un perete întreg era acoperit cu cotoare de cărți desenate. Iar printre ele, undeva, între liniile perfect paralele, se afla o ușă cât un șiret de pantof. N-am îndrăznit să întreb, dar și în ziua de azi mă gândesc că ușa aia, atât de îngustă, nu putea să fie pentru un om și nici măcar pentru mine.

Zenob

1. Te-am văzut zilele trecute într-o rochie albă, cu niște cercei la care mi-a rămas mintea. Ce înseamnă hainele pentru tine?

Îmi plac cerceii. Nu m-aștept să înțelegi, dragă Zenob, dar dacă ai întrebat, trebuie să-ți povestesc neapărat că am o slăbiciune pentru cerceii lungi, mari. Dacă ajungi vreodată pe la mine, o să rămâi uimit de cutiuțele, casetele, micile șifoniere în care îmi țin cerceii, după culoare, după importanță. Iar între ei se află unii făcuți anume pentru urechile mele. Există în Pitești o artistă, școlită în Maroc, pătrunsă de spiritul mediteranean, care-mi face cercei de toate felurile, potriviți cu starea mea de spirit, mereu diferiți, pictați, cu forme neobișnuite. Unii emană parfumuri, iar alți cântă ori recită poeme. La fiecare 15 ale lunii, mă văd cu ea și-mi primesc cerceii, potriviți la rochii vaporoase, iar aici trebuie să-ți spun că și la rochii am preferințe - îmi plac cele lungi, de vară, din care iese câte un vârf ascuțit de pantof, rochii ușoare, colorate, cu mâneci ample, iar între ele am una, cumpărată acum mulți ani, turcoaz, cu un imprimeu labirintic, care mă face să mă simt desăvârșită. E genul care subliniază talia, apoi cade moale, căci, deși e mătase subțire, nu flutură, ci alunecă - nu-mi plac ființele aerate, ci cele fluide, iar mătasea asta, de ape, mă transformă într-o libelulă, legănată de soare.

2. Cărui personaj de ficțiune i-ai încredința secretele tale?

Personajul căruia i-aș încredința secretele mele este Yuri Jivago. Este intens, simt că orice secret i-aș întinde în palme, s-ar uita întâi la el, cu atenție, l-ar mirosi, l-ar mângâia blând, ar face tot ce e nevoie ca să-l înțeleagă, să-i înțeleagă articulațiile de lumini și umbre, mai ales de umbre, și măduva lui delicată. Apoi, l-ar ascunde la piept, într-un buzunar. Dr. Jivago este frumos de trist și trist de frumos. Și, repet, intens. Tristețea lui e un blazon, e pe viață. Ca și tristețea mea. Sunt tristeți din același aluat, care pot sta de vorbă ca două fete cuminți sau ca două femei disperate. Depinde de cât de intens aleg să trăiască  și de momentul la care aleg să se oprească din trăit. Cu siguranță, cândva am fost îndrăgostită de dr. Jivago. Astăzi, mi-a devenit cel mai bun prieten. Și marele păstrător al secretelor mele.

3. Se spune prin oraș, în special pe la Zinca Golescu, pe bv. Frații Golești, pe la Bibiloteca Dinicu Golescu și pe la alți Golești, căci tot Piteștiul e plin de Golești, că ai avea în casă un spectru, un spirit al oglinzilor sau așa ceva… E adevărat sau minte lumea?

Și da și nu. După ce-am publicat volumul Buzele unui om singur (2010), m-am întâlnit cu George Dobrică, pictor piteștean, care, printre multe altele, renovează obiecte uitate, adăugându-le culori și forme duioase. În ziua aceea tocmai terminase o oglindă foarte mare, venită dintr-un timp vechi. Arăta interesant, o pictase în stil Klimt. Uite, Denisa, mi-a spus el, oglinda asta mi-a șoptit c-ai publicat un volum de versuri!
Bineînțeles am zis că face glume, mai ales că ne știm de multă vreme. Stătea serios, cu pălăria lui de fetru îndesată pe tâmple, iar lângă el, oglinda părea o poartă de ape. Eram la Biblioteca „Dinicu Golescu", citeam din noul meu volum, iar profilul mi se reflecta în oglindă. Și cumva, în timpul lecturii mele, mi s-a părut că oglinda are energia ei proprie, că respiră și rezonează cu poemele mele. Am adus-o acasă, și, da, se se poate spune că am în salon un spirit astral, pentru că între mine și oglinda asta s-a creat o legătură puternică. Restul întâmplărilor sunt secrete.

ZENOB

Zenob face parte din grupul „Perucile verzi”.

NOUA LITERATURĂ

Mihail VICTUS scrie proză cu suspans, cu personaje bine alcătuite, cu acțiune și mai ales cu final. Iar toate acestea poartă amprenta scriitorului, făcând din povestire o carte de vizită distinctă. Punctul forte îl constituie alcătuirea in crescendo a subiectului, odată cu acele detalii care dau narațiunii atmoseferă și substanță. Cu tramă polițistă, "Cenușă sub tălpi” are stil și inteligență epică, dar mai ales, lucru mai rar, pentru un scriitor tânăr - o construcție foarte convingătoare. Proză modernă, cerebrală, scrisă cu talent.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Despre trup

Anatomii, redute, fantasme

de Victor Ieronim Stoichiță

Recomandată de Bogdan TĂNASE

Humanitas

Ickabog

Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur,  la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații. 

Catrinel POPA recomandă

https://culturaindirect.ro/category/literatura/

Cultura in direct, MNLR

CĂRȚI

Gonzalo Giner - La bruma verde

Romanul La bruma verde a obținut premiul Fernando Lara pentru roman chiar anul acesta. Succesul lui Giner a venit din 2008, odată cu El sanador de caballos. Noua carte e despre două femei: Bineka, adoptată de o familie de cimpanzei, și Lola, care călătorește în Congo să-și salveze prietena răpită. Este un thriller ecologist, în care cele două luptă împotriva corupției, și, în același timp, e o carte de dragoste în selva africană.

Alexandra NICULESCU

ÎN CURÂND

Fernando Aramburu – Utilidad de las desgracias y otros textos

Coming soon: apare în cinci zile. Ar părea că sunt vreun fan Aramburu, de-l recomand atâta, și, de fapt, poate sunt. Noua carte are doar 352 de pagini, deci la jumătatea Patriei și reunește articole de-ale scriitorului. Despre ce sunt? Să vedem: copilăria lui în San Sebastián, experiența ca profesor în Germania, ritualurile lui când se apucă de scris, plimbări și călătorii, ce l-a fascinat pe el la Camus (aici mă gândesc iar la Pamuk pentru că are și el pagini întregi dedicate aceluiași scriitor). E o carte cu multe detalii din cotidian, ca dragostea pentru păsări, veverițe și literatură.

Alexandra NICULESCU

În curând, la Hyperliteratura

RECOMANDĂRI OPTm

În umbra omului, la ART

ediția 2020, elefant.ro

FOTOGRAFII

de Bianca ZBARCEA

To One in Paradise

by Edgar Allan Poe

And all my days are trances,
And all my nightly dreams
Are where thy grey eye glances,
And where thy footstep gleams—
In what ethereal dances,
By what eternal streams.

Editura Arthur, noua siglă

Apariție editorială la Budapesta

Numărul 4/2020. Revista Szépirodalmi Figyelő apare fără întrerupere din 2002

In numărul curent, semnează

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro