Alegem sau nu o carte după copertă? Uneori, da. Ca să verific ipoteza, am dat câteva căutări pe net, și-am ales ceea ce mi-a sărit în ochi, ceea ce mi-a incitat interesul. Pe unele aș vrea să le citesc într-un viitor apropiat, deoarece dacă m-aș ghida după titlu și după copertă - aș zice că sunt interesante.

Șarpele din Essex de Sarah Perry

Această carte m-a dus cu gândul la o poveste fantastică, o alegorie despre societatea contemporană, sau poate despre o lume populată de ființe mitologice. De aceea, chiar mi-aș dori s-o citesc pentru a afla cu adevărat despre ce este vorba de fapt.

În umbra pașilor tăi de Vitali Cipileaga

pare, privind coperta, o carte despre emoții. Ce mi-a atras atenția este că pe copertă, cu siguranță, sunt personajele principale ale romanului, un bărbat și o femeie, ce par că formează un cuplu, iar femeia este dincolo de copertină, poate în Paradis.

Orbitor, I, de Mircea Cărtărescu

Nu mi-am dat seama dacă am remarcat-o pentru că știam foarte bine coperta sau pentru că mi-a scormonit curiozitatea. Mă refer la acel prim moment în care nu realizezi încă despre ce e vorba, ci doar ești atras de culori, de traiectoria unei linii. În tot cazul, e o copertă frumoasă, asemenea unei călătorii tulburătoare în lumea visului.

Când ți se pune pata de Wendelin Van Draanen

Când am văzut pentru prima oară cartea pe raftul librăriei mi s-a  părut că a fost aranjată invers, puiul de pe copertă inducându-mă în eroare. După care am citit titlul, care te face să zâmbești. Coperta este destul de simplă, dar puiul este un element cheie, capabil să declanșeze curiozitatea, te face să citești cartea pentru a vedea care este legătura între imagine și conținut.

Fetița din scrisoare de Emily Gunnis

Scris atrăgător, clar și imagine misterioasă - iată o combinație care te duce imediat cu gândul la un roman cu poveste bine conturată, cu personaje, cu deznodământ.

Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr

N-o poți ignora, îți sare imediat în ochi datorită contrastului, dar și pentru că te duce imediat cu gândul la cărțile apărute în ultima vreme, cu titlul pe toată coperta, în special la thrillere.

Permite-mi să te mai iubesc puțin - Ela E.H.

O copertă lucrată, care te oprește în loc, dar pe care n-aș citi-o, din cauza titlului siropos. E multă ostentație în coperta asta, se roagă prea mult de tine s-o citești.

Argintul preschimbat - Naomi Novik

Are demnitate, în toată înzorzonarea ei, cu toate crenguțele dintre litere, te face s-o deschizi, sperând că vei găsi o poveste fantastică. Abia după aceea am citit că e o carte premiată și m-am uitat la numele autoarei.