Revistă print și online

Nicolae Vicol: la Sorescu, nici măcar cel rău nu este complet negru

Dragă Nicolae Vicol, care este cel mai recent personaj al tău?

Recent, am jucat în Unde mi-e sufletul?, evident la TN Craiova, o adaptare după Sorescu. Am fost Cel rău sau, ca să-l parafrazez pe maestru - "ăl rău". Nu acțiunea a fost pe primul plan, ci emoția și reconectarea mea cu Sorescu. Trebuie să spun că am avut șansa de a-l avea profesor în anul I, la istoria teatrului. Ne întâlneam la Aman (Biblioteca Județeană Alexandru & Aristia Aman, Craiova) și ne povestea lucruri care contaseră pentru el. Prin el am cunoscut o lume specială, am căpătat gustul detaliilor.


Ce costum ai avut pentru "Ăl rău"?

Am fost alb-negru. Pantaloni albi, vestă neagră. La Sorescu, nici măcar cel rău nu este complet negru.


Care este locul tău preferat din Craiova? Unde te simți cel mai bine?

Acasă. Am o familie minunată. Uneori mă plimb prin Parcul Romanescu, mai ales când vreau să pășesc în altă lume. E un pasaj, un tărâm care îmi stimulează imaginația. Și-mi și place să călătoresc cu mintea, să-mi imaginez lumi. De câte ori ajung într-un loc plin de istorie, îmi place să intru în codul cultural al acelei epoci. Am fost recent la Toledo și îmi imaginam străzile medievale, țesătura hainelor, atitudinile oamenilor.


Care este epoca ta preferată?

Mi-ar fi plăcut să trăiesc pe la 1400-1500. Să mă bat cu Inchiziția. Mi-am imaginat mereu partea asta a istoriei. Aș fi putut fi un cavaler, care încearcă să elimine atrocitățile Inchiziței, nedreptățile, de exemplu, torturarea nedreaptă a vrăjitoarelor….

Dar să știi că și în interbelic mi-ar fi plăcut - ca a doua alegere.


Cum citești? Cum citeai altădată? Trăind, așteptând finalul…?

Din copilărie încă am avut tentația interpretării. Făceam lectură interpretativă, încercând să însuflețesc personajele, să le dau viață. Chiar dacă exista un portret literar, pentru mine se nuanța, devenea subiectiv.


Cum este vocea ta interioară?

Fiind născut în zodia Peștilor, pe un umăr îmi stă îngerul și pe celălalt diavolul. Curiozitatea mea e a dublului, și bună și rea. De fiecare dată contează contextul, interacțiunile.


Cum ești ca profesor?

Experiența mea e la început. Am scos modelul negativ, am mers pe varianta de profesor prietenos. Resping categoric tipul de profesor care îi tratează global pe elevi. Încerc să-i abordez în ceea ce au ei individual și imuabil. Îi încurajez să vorbească, să se exprime. Mi se pare esențial. De altfel trebuie să mă laud că am primit titlul de cel mai simpatic profesor pentru semestrul trecut.

Inițial, cursurile acestea, de la Liceul Henri Coandă, au fost doar pauzele mele dintre repetițiile de la teatru, dar m-am atașat de elevi, de tipul acesta de comunicare, de jocul pe care îl presupune dăscălia.


Care sunt cele mai recente proiecte? Cele de anul trecut.

Pe primul loc e școala de șoferi. Iar pe lângă ea, am jucat în serialele Rux și Clanul, de pe Pro TV. Visez să fac un spectacol cu fetele mele, care deja au debutat, au jucat în spectacolul lui Declan Donnellan, care împreună cu Nick Ormerod, fondatorii celebrei companii de teatru Cheek by Jowl, au montat pentru prima dată în România, la Craiova, Oedip rege de Sofocle. Am fost foarte fericit.


Un spectacol excelent, în care ai jucat și tu și fiicele tale, îmi amintesc. Dar n-ai vorbit despre Anomalia!

Așa e. A fost probabil spectacolul de top de la finalul anului trecut. Este un spectacol puternic, cu viziune nouă, de fapt un concept dramatic (regie, muzică, coregrafie) de Natasza Sołtanowicz. Textul este semnat de Joanna Kowalska.


Pentru spectacolul acesta ți-ai lăsat barbă, nu? Ce rol ai avut?

Am fost personajul colectiv și Omul cu Timpul. Tema e legată de restricții (corporatiști în pandemie), dar spectacolul propune o viziune, în special, tipologică, pe care ar fi păcat s-o povestim. E un spectacol de văzut.


Și-acum pentru ce te pregătești?

E încă secret, dar am să-ți spun câteva lucruri: Catinca Drăgănescu pune în scenă o poveste după Reconstituirea lui Pintilie. Ar putea fi revelația acestui an. Abia în aprilie încep repetițiile.

Iar în plan lumesc, lucrez la o casă, împreună cu familia, proiect aflat pe final. Vrem să respectăm prescripția milenară: să facem o casă, să plantăm 200 de pomi. Copiii i-am făcut deja. Iar în vară să ne mutăm acolo.


Ce parfum îi cumperi soției tale de Mărțișor?

Cacharel - Noa.


Și în încheiere, o întrebare marca Zenob: Ce pălărie preferi/porți/iubești?

Jobenul e pălăria mea preferată, deși sunt purtător de șapcă. De fapt, obsedat de șapcă, pentru că am o colecție întreagă, printre exponatele rare aflându-se una de piele neagră, pe care mi-a făcut-o mama cadou. Și mai am una de la Peaky Blinders, despre care îți povestesc altă dată.

ZENOB

Zenob face parte din grupul "Perucile verzi".