Revistă print și online

Invitații lui Zenob: Lia BUGNAR

Pe Lia n-am văzut-o niciodată, dar mi-a povestit Adriana Titieni Irimescu despre ea. Zenob, mi-a spus ea, ai grijă, când ajungi pe la Facultatea de Drept, vezi că e acolo un turn, în care locuiește o prințesă. Urci treptele (din loc în loc să te oprești, ca să-ți tragi sufletul), iar la final e o ușă. Ce să zic, azi am luat un taxi, am urcat treptele și-am bătut la acea ușă, unde într-adevăr se afla o femeie frumoasă, cocoțată pe un scaun foarte înalt, încât, la prima vedere am avut impresia că joacă într-o piesă de teatru. M-am prezentat, am spus câteva cuvinte. Ea se foia în rochia albă, eu făcusem deja câțiva pași peste prag.  Din spatele ei, pe fereastră intra o rază de lună. În fine, pentru că nu părea să mă vadă, am ridicat glasul, iar femeia asta a plutit ca o păpădie de fum și-a dispărut pe fereastră. Eu cred că are ochi doar pentru vise și stele, nu vede zenobii! Altfel, nu înțeleg de ce n-a răspuns la întrebările mele!  Totuși,  în urmă cu vreo câteva clipe a venit următorul e-mail, pe care îl pun mai jos, încheiat cu un PS: Dacă vrei să vorbim, vino mâine dimineață, la ora 5.30, când ies în parc să-mi plimb câinele.


1. Ai cumva o amuletă care te apără de demoni și de alte rele?

Mi-am dorit, am cătat una, dar episodul ăsta nu mi-a ieșit, în ciuda încercărilor deloc puține.

Au fost obiecte, pe care le-am cărat după mine, de care m-am atașat, dar n-am avut niciodată forța să cred în ele până la capăt. Multe s-au pierdut, le-am uitat, le-am abandonat pe o bancă. Totuși, am o bufnicuță, primită de la Sanda Manu, pe care mi-am promis ca o voi lua peste tot și-am și purtat-o un timp, dar amintindu-mi ce s-a întâmplat cu celelalte amulete, uitate, pierdute, m-am hotărât s-o încui într-un sertar, unde se află și-n ziua de azi.

Inele, brățări norocoase - nu port, pe-astea le pierd  repede prin cabinele teatrelor ori punându-le bine și-apoi uitând unde le-am ascuns.


2. Povestește-mi ceva din timpul pandemiei, o experiență de pus în ramă, de păstrat în albumele vesele.

Am jucat cu  Marius Manole  într-un spectacol, la Creator, transmis în direct, online -  "Aici nu se simte" se numește spectacolul. Acțiunea se petrece pe un acoperiș, deci organizatorii ne-au propus să jucăm pe terasă, pentru că se potrivea. Sediul CREATOR este în Piața Victoriei, iar terasa e complet descoperită...

Subiectul spectacolului se potrivește cu pandemia: doi oameni simt o duhoare îngrozitoare care pune stăpânire pe oraș, iar ei sunt singurii oameni care simt mirosul. Se refugiază pe acoperiș, fiind un loc unde nu ajunge duhoarea. Personajul meu leșină simțind mirosul, iar personajul lui Marius Manole începe sa strige după ajutor. La scena aceasta s-a întâmplat ceva. Deci, începe spectacolul, acțiunea urcă și Manole strigă după ajutor. Apar doi polițiști în plin live, gata să-i sară lui Manole în ajutor. S-a creat ilaritate, s-a întrerupt spectacolul. Cu greu au fost convinși ca e o reprezentație teatrală, transmisă live.

3. Dacă ar fi să iei prânzul cu un personaj de ficțiune, pe care l-ai alege? 

Nu mă prea omor cu lumea ficțională. Nu cred în destin, dar câteodată mă gândesc că viața a fost cam generoasă cu mine, am făcut mai mult decât era scris în destinul meu, de copil născut în Balta Albă. Nu crede că excepționalul te duce la fericire. Dar ca să-ți răspund, mi-ar plăcea să iau masa cu Holden Caulfield din romanul De veghe în lanul de secară. Foarte mulți ani a  fost cartea mea preferată. Mi-ar fi plăcut să-l ascult, să-l salvez, poate. Marele necaz al acelui copil este că nimeni nu și-a făcut timp pentru el. Tipul care l-a împușcat pe John Lennon avea carte asta în buzunar.

ZENOB

Zenob face parte din grupul "Perucile verzi".

în același număr