Anarchy in Rumania

Oricât de straniu ar părea, mai am studenți care se identifică drept punkiști. Încă din vremea adolescenței mele, existau, la Craiova, câteva grupuri semioculte de tineri care aveau impresia că, adunându-se la un pogo improvizat în jurul unei audiții Pistols, Clash sau Damned, participau la varianta postmodernă a misterelor eleusine. Mimând mișcările lui Sid Vicious, aspiranții autohtoni la societatea destructurată urlau cât îi țineau plămânii că vor anarhie în România.

Să nu fiu înțeles greșit: ascult, ca orice rocker cu state vechi, muzică punk. Însă „mesajul” circulat, pe jumătate din inconștiență, pe jumătate din naivitate, de adepții hardcore ai curentului este periculos: demantelarea instituțiilor statului și obținerea unui grad de libertate deplină în sens individual. Și, dacă libertatea de a face ce vor s-ar reduce, în cazul celor mai studioși dintre ei, la libertatea de a citi, de a discuta și de a scrie ce poftesc, atunci revolta nu ar implica nimic pernicios. Lectura oblică a părinților anarhismului european, de la Bakunin la Kropotkin și de la Stirner la Proudhon, a produs însă numai contradicții și confuzie ideologică, mai ales astăzi, în epoca reader-elor și a compendiilor simplificatoare până la irecognoscibil.

Concret, ce ar implica anarhia, adică dizolvarea societății așa cum o cunoaștem astăzi? Foarte simplu: statul ar înceta complet să mai ofere servicii publice. Astfel, nu ar mai exista utilități furnizate de stat, protecție civilă garantată de stat, servicii sociale și administrative oferite de stat. Nu ar mai exista poliție, jandarmerie, iar, în absența lor, protejarea avutului individual nu s-ar putea face decât conform celui de-al doilea amendament al constituției americane: recte, prin înarmarea populației civile cu puști și pistoale. La fel de grav, nu ar mai exista spitale, școli și universități, în afara celor furnizate de inițiative private, cu taxe uriașe, depășind cu mult posibilitățile populației paupere sau chiar muncitorești obișnuite. Nu ar mai exista pensii plătite din fonduri etatizate și nici ajutoare de șomaj sau sprijin pentru persoanele defavorizate.

Am avea deci apoteoza darwinismului social: supraviețuirea celui mai puternic. Un tablou plauzibil al unui stat minimal (atenție, nu vorbim despre un stat eliminat) este cel oferit de Anglia elisabetană, care, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, era, totuși, unul dintre cele mai avansate regate europene.

Potrivit standardelor actuale, nici măcar plutocrata Federație Rusă nu ar apărea drept întruchipare crasă a injustiției sociale, așa cum era Anglia lui Shakespeare, în care statul exista doar ca să poarte războaie pentru coroană și să asigure avantajele celor ce se identificau cu conducerea cvasi-arbitrară a regatului, în baza privilegiilor de castă și de avere pe care le garanta hazardul genetic. Celor care nu aveau norocul bunei nașteri nu le rămânea decât opiul religiei.

Așa că studenții care îmbrățișează anarhia ar trebui să reflecteze cu mai mare atenție la implicațiile visului lor antisocial. Și ar fi bine să asculte în continuare punk, însă pe deplin conștienți că acest subgen de muzică rock posedă virtuți incontestabile care rezidă în universul fonetic, nu în cel ideologic.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

ScriitoriOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

Noua Literatură

Andrei ZBÎRNEA, poet cu deja câteva volume publicate, m-a uimit inițial prin mobilitate, regăsindu-l în varii grupuri literare. Abia după aceea l-am citit, recent, și m-a încântat prin observația atentă și prin selecția detaliului, ceea ce-l anunță ca prozator. Poeme scurte, niște clipuri, în fapt, care alcătuiesc un autoportret din decupaje, montate epic, detașat, cu acel confort care-i permite să mediteze asupra moștenirii familiale sau chiar să facă paranteze. Plus un tip de emoție intelectuală, asistată, cu mici pauze extravagante. Și-a mai fost un vers, care m-a făcut să-l trec pe Andrei pe lista mea de lecturi:

mă numesc Gook am aproape 34 de ani și voi ajunge (la un moment dat) în bergen

Prin urmare, rubrica Noua literatură (vz mai jos) are parte azi de poezie. Doar o canapea ne mai lipsește, iar Andrei, anticipând, a și adus niște fotolii, pentru noul lui atelier: Grand Slam Poetic. Cine scrie poezie trebuie neapărat să-i facă o vizită.

Doina RUȘTI

Cartea săptămânii

Noua povestiri

de J.D.Salinger

Recomandată de

Dorotheea PETRE

Anticariat nou

NOUTĂȚI

Mircea CĂRTĂRESCU

favorit la Premiul Nobel pentru literatură

Începe Festivalul de Teatru de la Sibiu

ediția 2020

O carte consistentă, semnată de

Bogdan Tănase

În numărul acesta semnează

Vești bune: ne pregătim din nou de

G O P O

Recomandări OPTm

CRONICHETE & PREZENTĂRI

Patricio Pron –* Mâine vom avea alte nume* - premiul Alfaguara 2019 pentru roman – are în centru un cuplu: ea e arhitectă și nu prea știe ce vrea, el scrie eseuri și știe că nu vrea să fie singur. Cartea nu e doar despre soarta relațiilor în epoca aplicațiilor și a rețelelor sociale, ci și despre un moment în istorie și despre cețoasa confuzie într-un secol neurotic, spune scriitorul, născut în Argentina (1975) și stabilit la Madrid. In 2010 revista Granta l-a ales printre cei mai buni 22 de scriitori tineri de limbă spaniolă.

Patricio Pron -* Mañana tendremos otros nombres*, Alfaguara, 2019; 304 pg.

Alexandra NICULESCU

Oricum am lua-o, istoricul este dependent de privire și de o mică dictatură a ochiului, căci modul în care privim lumea revendică și închiderea ei  într-o cronologie anume. Și, totuși, nu cronologia este cea care dictează privirea autorului atunci când alege să analizeze cum se conturează figura lui Nicolae Iorga în arhivele poliției Vechiului Regat, anatomia cotidianului în jurnalul și corespondența lui Franz Kafka, evreul în stenogramele ședințelor PCR sau perioada stalinistă în reprezentările foștilor colaboratori ai lui Gheorghiu-Dej. Mai degrabă dorința de a descifra un imaginar social, în care unei interogații de tipul „cine sunt eu?” nu-i poate fi adăugat decât un singur răspuns: „toate poveștile celorlalți”.

Andi Mihalache - Codificări culturale, inflexiuni sociale, colecția „Anima Mundi”, Editura Argonaut / Mega, Cluj-Napoca, 2020, 271 pg.

Cristina BOGDAN

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Anul BEETHOVEN

Iulia PANĂ ne îndeamnă să citim la malul mării

Edituri mici, cărți importante

Editura Paralela 45

Cărți de succes

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu)

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

Pe SCENA 5, la Iași un spectacolul-lectură: Sindromul Quijote de Carmen DOMINTE, (regia: Radu Ghilaș). Carmen a publicat teatru și în OPTm

IN CURÂND

Copyright © optmotive.ro

Echipa