E nevoie de curaj să fii profesor în România

Cred că este un act de curaj (cu toată nebuloasa care înconjoară cuvântul) să fii profesor în România. Și nu mă refer doar la faptul că trebuie să facă față violenței de diverse forme din diverse direcții.

Profesorul este supus de 30 de ani, zi de zi, umilinței publice. Oriunde te-ai uita, în presă, în social media, la șuete, pe stradă, atunci când vine vorba despre învățământ oricine are ceva rău de spus despre profesori, oricine știe ce trebuie făcut, oricine are în buzunar o statistică, un curs de propus, o propunere de-a scoate vreun curs, un top pe care, în cel mai bun caz, îl recită cu morgă, ori evocă o referință vagă, dar, desigur, zdrobitoare.

În aceste trei decenii de zburătărăcire liberă, școala a devenit maidanul politicienilor, al manevrelor cu un personal din ce în ce mai slab pregătit, de aceea șantajabil. A devenit o pârloagă pe care crește impostura la umbra unei filosofii a dependenței.

N-am mai văzut un alt domeniu profesional (poate doar jurnalismul) în care clasa păstoriților să fie atât de desconsiderată constant, cum am văzut în cazul învățământului - chiar de cei care sunt în frunte. Cumva, ignoranța masei – care crede, așa cum crede orice altă parascovenie, că activitatea profesorilor se reduce la orele efective de la catedră – a contaminat mai-marii diriguitori, vremelnic aciuați la curtea afacerilor politice.

Acum vreo 12 ani ascultam și priveam o emisiune la postul național de televiziune unde un bătrânel răutăcios (el însuși profesor) tuna și fulgera în prime-time despre cum trebuie dat „cu paru’ în ei”, adică în profesori. Recunosc, în mintea mea aceste secunde au avut efectul unei bombe. Era vremea unora dintre zecile de reforme care au ros școala, cărămidă cu cărămidă, clasă cu clasă, iată, până azi, când stă să se facă una cu pământul. „Paru’”! 

De-atunci am devenit un pic mai atentă la discursul puternicilor zilei. Și știți ce? „Paru’” nu doar că nu a dispărut. Era acolo și a rămas și după ce bătrânelul mic și rău a fost împins un pic în lateral. „Paru’” (cu varianta „biciu’”) este esența discursului birocratic referitor la școală, la învățământ.

Bine, zicem par și dăm cu barda. Dacă ne uităm un pic mai critic, vedem cum marile idei despre managementul învățământului înseamnă „să tai”. Să tai ore, să tai oameni, să tai timp, să tai spațiu (știm că multe școli și-au pierdut masiv din patrimoniu pe altarul așa-ziselor restituiri etc.). Lovim și tăiem. Vi se pare că sunt cam dramatică?

Mergeți la distribuirea posturilor (acolo unde pare că mai ai ce să distribui)! Învățați ani în șir (și nu mă refer doar la facultate), pregătiți-vă ani și ani pentru examenul de competență/titularizare sau cum s-o mai numi! Ia notă mare peste notă mare și titularizează-te la una-două ore de localitatea ta – pentru că, nu-i așa?, acolo este post. Pentru că posturile sunt ținute, nu, nu pentru șmecheri, ci pentru țuțării și sclavii politicului!

Ia-ți nota și dă cu ea de pământ. Pentru că după doi ani la catedră ajungi să te rogi să reziști până la pensie. De ce nu pleci? Fie pentru că nu ești bun la altceva (caz în care, îmi pare rău pentru tine, ai vocație), fie pentru că nu ești bun de nimic. Așa că riscă-ți viața și fă naveta! Iar seara, uită-te și tu la tv și vezi cum cei de sus (?!), șefii șefilor, cum ar veni, ies care preocupați, care nervoși (cum le dictează PR-ul) și-ți spun cât de slab pregătit ești, cât de moftangiu ești, cât de tare ești că nu ai nevoie de bani, de protecție, de nimic. Zi mersi că stai 4 ore la catedra aia! Ești profesor! Ai vocație! Fă-ți meseria! Nu meriți mai mult sau mai bine! Nici tu, nici elevii tăi. Ești un tolerat!

De ce să devină catedra interesantă? De ce să fie concurență dur de cinstită? Deoarece cam la așa ceva folosește educația – să gândești, să analizezi, să compari, să întrebi ce nu înțelegi, să spui ce crezi, să nu lași minți captive în false certitudini, în convingeri, în vremelnice ideologii. Și să știi să spui!

Sfârșitul verii a adus un nou val de afuriseli la adresa profesorilor, după cum știm cu toții. S-a iscat hărmălaie în media. Însă grupurile profesorilor din social media m-au uluit. În foarte scurt timp tema discuțiilor s-a modificat într-un fel pe care aproape că nu-mi vine să-l înțeleg. Au început să caute soluții. Cuiva i-a zburat gândul la copiii sărmani, care în veci nu vor putea avea mască. Cum pot fi ajutați să nu abandoneze? Cineva a propus să le cumpere profesorii măști. Imediat, altcineva i-a amintit că sunt mult prea mulți copii sărăcuți și nu au cum să facă profesorii față. Apoi au început să se înmulțească postările cu idei de amenajare a clasei pentru noul an, în noile condiții, informații despre cursuri pentru online, idei de predare etc.

Între timp, de 30 de ani, când vine vorba de școală, politicienii spun că n-au.

Xenia NEGREA

Este lect. univ. dr. habil. la Universitatea din Craiova. A scris și a publicat impresii despre literatură, perspective asupra expresionismului și postmodernismului, fiind preocupată de autenticitate, credibilitate, idei de dincolo de prejudecăți.

NOUA LITERATURĂ

„Zi de zi la ora zece” este o scurtă intruziune în vecinătatea lumii materiale, a verificabilului, adică în acea parte a minții noastre gata oricând să vadă potențialul în imposibil. Un flash cu unelte fantasy care ne aduce în fața plăcerii noastre vinovate de a crede în magia pactului, a contractului.

Xenia NEGREA

CARTEA SĂPTĂMÂNII

OPERE​

de Anton PANN

Vol I-II, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, 3 septembrie, 2020

Recomandată de Andreea DRĂGHICESCU & Bogdan SIMION

Galeria ROZ, spațiu alternativ pentru arta contemporană, concept: Andrei Ciubotaru, 30 iulie 2020

Alexandra NICULESCU recomandă

Carles Puigdemont – La lucha en el exilio

„Simt că trebuie să protejez tot ce am făcut. În apărarea mea și a celor care cred în acest proiect” spune Puigdemont despre cartea lui, care sigur va primi toată atenția. „Nu este un tratat politic, nici istoric, este o carte vitală”. Cine este Puigdemont? Cred că toată lumea știe, dar totuși: a fost președinte al Generalitat de Catalunya și în timpul mandatului său a fost organizat primul referendum pentru independența Calalunyei. Guvernul spaniol a reacționat imediat și în timp ce mulți dintre colegii lui Puigdemont au ajuns în închisoare, el a avut prezența de spirit și șansa să fugă în Belgia. Despre tot de s-a întâmplat vorbește în volumul de față.

Mădălina SCHIOPU, specialistă în Anton Pann

Pe o stradă pitorească, nu departe de Colegiul Matei Basarab, se află casa lui Anton Pann, devenită azi muzeu. Evident, îi poartă numele, ca și strada. Mădălina Schiopu are în grijă acest muzeu frumos, cu răvașe la intrare, iar zilele acestea trăiește cu exuberanță apariția celor două volume de Opere de Anton Pann, sub îngrijirea lui Radu Albala și I. Fischer, text stabilit de Nicolae Mecu și prefațat de Eugen Simion. Cartea se află de vânzare și aici, printre instrumente muzicale vechi și fotografii de epocă.

Premiile AgențiadeCarte.ro/2019

Printre scriitorii premiați se află Anastasia Gavrilovici, Florin Iaru, Ioana Nicolaie, Cosmin Perța și Ștefan Firică.

Din juriu au făcut parte Gabriela Toma, Dan Mircea Cipariu și Robert Șerban

și-am să-l apuc de urechi

și-am să-l sărut pe gură

și-are să mă-nghită
ca pe iona

ca pe macucul stors de mir

Vitalie VOVC

UN ROMAN ​CARE-ȚI DĂ OPTIMISM

Recomandat de Salman Rushdie

L I T E R A

Dialog despre ficțiune: Doina Ruști-Alexandra Niculescu

„Ce altceva este o hartă pentru un călător dacă nu o dispunere enciclopedică a primejdiilor?"

Liviu G. STAN

În curând

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

Fotografiile Biancăi ZBARCEA

Și, iată, ne-a surprins seara,

Peste zi nefiind nimic.

(Bacovia)

Cărți vechi, lecturi noi

Swann, primul volum din În căutarea timpului pierdut, este o lume căreia ajungi să-i aparții. Deși bogat în ceea ce aș putea numi ,,scene de gen”, dat fiind caracterul pictural al scriiturii, romanul este de ne-povestit. Nu pentru că întâlnim un narativ specific suprarealiștilor de mai târziu – deși nu puține sunt locurile în care discursul îi anunță-, cât mai degrabă pentru că ar fi mare păcat să sufoci, sub un ton prozaic, atâta respirație poetică. Cu intuiții fine ce țin ce psihologia personajului, Proust așază și ordonează aici, cu același firesc, percepții deopotrivă intime și extime. Neted, compact și delicat, Swann e un roman ce durează.

Sandra OPRESCU

DOUĂ CĂRȚI RECOMANDATE DE ANDREI ȘERBAN

ART

VELLANT

Conferința Internațională de Mitologie și Folclor, unul dintre cele mai selecte evenimente ale Universității din București, se va ține anul acesta online. Este organizată de Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și a ajuns la ediția a VII-a.

Conferința este patronată de Conf. univ. dr. Maria-Luiza DUMITRU OANCEA, Prof. univ. dr. Ramona MIHĂILĂ, Prof. univ. dr. habil. Ileana MIHĂILĂ, Conf. univ. dr. Ioana-Ruxandra FRUNTELATĂ și Conf. univ. dr. Onorina BOTEZAT

Înscrieri​

mythology.folklore20\@gmail.com

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Ickabog

Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur,  la invitația autoarei J.K. Rowling 

O poveste gratuită, un foileton online aici doar în perioada 1 septembrie – 16 ctombrie 2020 

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro