Nu mi s-a întâmplat să citesc vreun text pus în pagină de Radu Paraschivescu și să nu-mi placă. Indiferent de subiect și de maniera în care era tratat – de la roman de dragoste cu fundal istoric, la proză scurtă, de la scrieri în care limba română era personajul principal (ce-i drept, mutilat în fel și chip de vorbitorii ei nativi), până la istorii ce reconstruiesc, în manieră ficțională, existența unui pictor capabil să toarne umbrele și luminile vieții simple în formele aparent încremenite ale scenelor biblice – tot ce am așezat sub ochi purtând semnătura lui Radu Paraschivescu m-a cucerit.
Se spune despre scriitori că au simțul limbii, că îi cunosc cotloanele și ungherele prin care, de regulă, nu ajunge multă lume, că o folosesc în moduri ce animă secvențe cufundate de mult în somnul uitării. Radu Paraschivescu e un magister ludi al vocabulelor, mereu scoate de sub manșetă, cu cel mai firesc gest, câte un cuvânt aproape pierdut și îl așază într-un context ce-l însuflețește rapid. În cărțile lui am descoperit termeni sau expresii abandonate într-un colț al minții sau chiar am săpat după cuvinte noi.
De curând, mi-am petrecut o întreagă zi în compania lui și a tatălui căruia i-a dedicat volumul apărut, în cursul acestui an, la Editura Humanitas. La finalul lecturii, plutind cumva într-o stare de melancolie surâzătoare, mi-am dat seama că aș putea situa această experiență sub cupola verbului a murseca, pe care l-am descoperit într-un rând din carte. Am mâncat lacom cele nouă texte confesive, ca și cum m-aș fi plimbat pe faleza frazelor lui Radu Paraschivescu, travestită într-un minuscul omuleț fericit, invizibil și pentru cel care scrie, dar și pentru cel care citește, ținând în mână o delicioasă înghețată, cu toate gusturile copilăriei și adolescenței topite în ea, redescoperite grație acestui excurs prin lumile relației dintre tată și fiu.
"Eroii mitologici nu trec nici pe departe prin încercări la fel de grele ca zbaterea tatei la masa de joc. Aventurile lor sunt jocuri de grădiniță pe lângă pătimirile lui. Lâna de Aur? O glumă. Cingătoarea Hipolitei? Spanac. Leul din Nemeea? Un moft. Hidra din Lerna? Un fleac. Grajdurile lui Augias? Haida-de. Uciderea Minotaurului? Ete, fleoșc. Iason, Hercule și Tezeu sunt niște fârțăngăi. Fiindcă una e să te ajute ba Hera, ba Atena, ba Apollo când lichidezi monștri și cu totul alta să ai nevoie de un 5 negru și să tragi un 12 roșu. Fără să te ajute nimeni. Și fără să ai oracole care să-ți spună, fie și criptic, dacă urmează să pierzi sau să câștigi."
Nimic oedipian în evocarea figurii paterne, nicio luptă pentru supremație între eroul care crește și cel care scade (doar niște înfruntări povestite cu haz, pe terenul jocurilor lingvistice sau al fotbalului, comentat și prin prisma valorilor culturale ale națiunilor care îl practicau), nicio fărâmă de tragism greu de digerat (nici măcar în ultimul text, ce înfățișează anii senectuții și punctul final al vieții bătrânului), în acest volum care respiră normalitatea și, în același timp, extraordinarul.
Frumusețea celor nouă povestiri rezidă în sentimentul că străbați o galerie de oglinzi, în care privești către scene pe care le cunoști deja, din propria viață, dar, în același timp, deși ar putea fi ale tale sunt numai ale celui care le-a trăit cândva și le-a așternut în albul paginii. Un tată care te însoțește la medic atunci când e nevoie și îți spune deschis adevărul despre ceea ce urmează să înduri, participă la ședințele cu părinții și merge la școală ori de câte ori odrasla mai săvârșește câte-o trăznaie, te învață lucruri sub pretextul jocului de fazan, îți arată Bucureștiul la pas sau te așteaptă în gară o noapte întreagă, pentru că trenul tău întârzie nepermis de mult, este o figură ușor recognoscibilă și, simultan, un erou. Povestind întâmplări din viața de zi cu zi trăite alături de tatăl său, naratorul-personaj întreprinde ceea ce tanatologii contemporani ne îndeamnă să facem, atunci când ne despărțim, prin moarte, de cineva drag: îi construiește o biografie durabilă, îi perpetuează amintirea și îl scoate definitiv din teritoriile anonimatului, transformându-l într-un protagonist de care ne îndrăgostim ușor.
La final, mi-a stăruit în minte o singură întrebare: a cui tandrețe e mai mare – a tatălui sau a fiului? Și pentru că nu mi-am putut răspunde, mi-am amintit de principiul vaselor comunicante și am decis că tandrețea e una singură și, în cele din urmă, ea îl învăluie pe cititor prin fiecare rând.
Radu Paraschivescu, Recviem vesel pentru tata, București, Editura Humanitas, 2020
Este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București și scriitoare. Specialistă în istoria mentalităților și antropologie culturală, Cristina a publicat numeroase studii și cărți de profil, printre care „Moartea și lumea românească premodernă: discursuri întretăiate” (2016), „Obiecte și urmele lor. Priviri istorice, povești antropologice” (2018, alături de Silvia Barutcieff). Nominalizare la Premiile „Observator cultural” pentru cea mai bună carte de eseuri a anului 2016.
„Zi de zi la ora zece” este o scurtă intruziune în vecinătatea lumii materiale, a verificabilului, adică în acea parte a minții noastre gata oricând să vadă potențialul în imposibil. Un flash cu unelte fantasy care ne aduce în fața plăcerii noastre vinovate de a crede în magia pactului, a contractului.
Xenia NEGREA
OPERE
de Anton PANN
Vol I-II, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, 3 septembrie, 2020
Recomandată de Andreea DRĂGHICESCU & Bogdan SIMION
Galeria ROZ, spațiu alternativ pentru arta contemporană, concept: Andrei Ciubotaru, 30 iulie 2020
Carles Puigdemont – La lucha en el exilio
„Simt că trebuie să protejez tot ce am făcut. În apărarea mea și a celor care cred în acest proiect” spune Puigdemont despre cartea lui, care sigur va primi toată atenția. „Nu este un tratat politic, nici istoric, este o carte vitală”. Cine este Puigdemont? Cred că toată lumea știe, dar totuși: a fost președinte al Generalitat de Catalunya și în timpul mandatului său a fost organizat primul referendum pentru independența Calalunyei. Guvernul spaniol a reacționat imediat și în timp ce mulți dintre colegii lui Puigdemont au ajuns în închisoare, el a avut prezența de spirit și șansa să fugă în Belgia. Despre tot de s-a întâmplat vorbește în volumul de față.
Mădălina SCHIOPU, specialistă în Anton Pann
Pe o stradă pitorească, nu departe de Colegiul Matei Basarab, se află casa lui Anton Pann, devenită azi muzeu. Evident, îi poartă numele, ca și strada. Mădălina Schiopu are în grijă acest muzeu frumos, cu răvașe la intrare, iar zilele acestea trăiește cu exuberanță apariția celor două volume de Opere de Anton Pann, sub îngrijirea lui Radu Albala și I. Fischer, text stabilit de Nicolae Mecu și prefațat de Eugen Simion. Cartea se află de vânzare și aici, printre instrumente muzicale vechi și fotografii de epocă.
Printre scriitorii premiați se află Anastasia Gavrilovici, Florin Iaru, Ioana Nicolaie, Cosmin Perța și Ștefan Firică.
Din juriu au făcut parte Gabriela Toma, Dan Mircea Cipariu și Robert Șerban
și-am să-l apuc de urechi
și-am să-l sărut pe gură
și-are să mă-nghită
ca pe iona
ca pe macucul stors de mir
Vitalie VOVC
Recomandat de Salman Rushdie
Dialog despre ficțiune: Doina Ruști-Alexandra Niculescu
„Ce altceva este o hartă pentru un călător dacă nu o dispunere enciclopedică a primejdiilor?"
Liviu G. STAN
Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.
Și, iată, ne-a surprins seara,
Peste zi nefiind nimic.
(Bacovia)
Swann, primul volum din În căutarea timpului pierdut, este o lume căreia ajungi să-i aparții. Deși bogat în ceea ce aș putea numi ,,scene de gen”, dat fiind caracterul pictural al scriiturii, romanul este de ne-povestit. Nu pentru că întâlnim un narativ specific suprarealiștilor de mai târziu – deși nu puține sunt locurile în care discursul îi anunță-, cât mai degrabă pentru că ar fi mare păcat să sufoci, sub un ton prozaic, atâta respirație poetică. Cu intuiții fine ce țin ce psihologia personajului, Proust așază și ordonează aici, cu același firesc, percepții deopotrivă intime și extime. Neted, compact și delicat, Swann e un roman ce durează.
Conferința Internațională de Mitologie și Folclor, unul dintre cele mai selecte evenimente ale Universității din București, se va ține anul acesta online. Este organizată de Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și a ajuns la ediția a VII-a.
Conferința este patronată de Conf. univ. dr. Maria-Luiza DUMITRU OANCEA, Prof. univ. dr. Ramona MIHĂILĂ, Prof. univ. dr. habil. Ileana MIHĂILĂ, Conf. univ. dr. Ioana-Ruxandra FRUNTELATĂ și Conf. univ. dr. Onorina BOTEZAT
Înscrieri
mythology.folklore20\@gmail.com
Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR
Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur, la invitația autoarei J.K. Rowling
O poveste gratuită, un foileton online aici doar în perioada 1 septembrie – 16 ctombrie 2020
Copyright © optmotive.ro