Mă bucur de avantajul de a citi fiecare articol care ajunge în revistă, iar asta îmi conferă un merit poate nedrept, și anume acela de a fi cel mai fidel cititor al ei. Poate de-asta nici nu mi-e rușine să mărturisesc o anumită nostalgie asumată pentru numele inițial, cel de 8motive învăluite de mister și sete de necunoscut. Coperțile nu dezgoleau intimitatea unui chip autoricesc, ci ilustrau crâmpeie de prin locuri depărtate, fotografii tematice sau mai puțin tematice, perpetuu colorate în nuanțele unui început. M-am bucurat și eu, ce să vă spun, de șansa să-mi apară câteva fotografii cu moț acolo, și m-am lăudat la cei 3 prieteni și singură mamă. Nu știu, eu cred că viitorii cărturari vor prețui acele prime numere la fel de mult ca mine și vor sta să descifreze ei exact de ce s-a schimbat numele și ce însemna înainte și unde a ajuns după. Iar eu sper să ajungă departe și viitorul să-i rezerve un pod plin de cutii unde colecționarii de mărturii livrești să-și petreacă unul din 4 concedii și să devină nostalgici, așa ca mine, întâi la 8motive, apoi la Ficțiunea și apoi până la 1000 de numere cum vor vrea ele să se numească.

Și vă mai spun ceva: preferatele mele sunt Istoriile subiective. În primul rând, pentru că sunt delicios de subiective, iar apoi pentru că simt că asta e istoria adevărată, care curge prin oameni, nu prin manuale. Iar la flash fiction nu cred că a fost vreuna să nu mă delecteze. Degeaba vă strâmbați la mine, că eu tot cu un clișeu închei (nu de alta, dar eu corectez, și am decis că am scris bine): esențele tari se păstrează în sticluțe mici 😊 Lma, Ficțiunea!