Anii trec pe repede-înainte și fiecare zi care devine din trăire aducere-aminte îmi pare pagina unei ficțiuni. Astăzi e un moment special, fiindcă aniversăm apariția numărului 100 al Revistei Ficțiunea, în versiune print. Pentru mine, această revistă nu a fost doar un alt loc în care să scriu, o altă coală pe care să-mi exersez condeiul, un alt spațiu pe care să-l umplu cu ficțiunile din capul meu.

Într-un anume sens, pot spune că am locuit și locuiesc în continuare între paginile Revistei Ficțiunea. Nu mă refer aici la înțelesul poate tocit, poate ruginit, de suflet vărsat în cuvinte scrise – e de la sine înțeles că oricine ia în serios literatura face asta – ci, pur și simplu, la o locuire de tip afectiv și intelectual. Să mă explic.

Încă din adolescență, am fost înconjurat de tineri frumoși, cu potențial și inteligență nativă, dar situați pe cu totul alte frecvențe decât ale mele. A trebuit să treacă niște ani pentru a cunoaște oameni asemenea mie, oameni cu pasiuni și interese comune. Unii mai tineri, alții mai bătrâni, însă vârsta trece pe un plan secundar, atunci când primează ceea ce ne unește, nu ceea ce ne desparte. În cazul de față, literatura și pasiunea pentru literatură.

Acesta este miracolul pe care l-a reușit Revista Ficțiunea. A adunat în jurul literaturii o comunitate strânsă ca în jurul unui foc de tabără. Din acest motiv, flacăra ei a ars vreme de 100 de numere și continuă să ardă. Așadar, eu îi urez din inima mea împlinită un călduros la mulți ani Revistei Ficțiunea! Și, cine știe, poate nepoții noștri o să aibă șansa să-i ureze la mulți ani și cu ocazia centenarului. Mereu ești luat prin surprindere de felurile în care ficțiunea se transformă în realitate.