Am spus-o de zeci de ori, am și scris-o în repetate rânduri: încă de când am deschis-o prima dată, am avut certitudinea că "Ficțiunea" este una dintre cele mai atractive, provocatoare și dense reviste din țară. Pentru că m-au încântat imediat diversitatea și prospețimea rubricilor, tinerețea incredibilă a majorității contribuitorilor, entuziasmul nejucat al semnatarilor, dar și seriozitatea cu care, indiferent de vârstă și experiență redacțională, ei își vedeau de singurele chestiuni care contează (sau ar trebui să conteze...) cu adevărat într-un astfel de demers cultural de cursă lungă: literatura adevărată și, în genere, artele (fie ele vizuale, ale spectacolului ș.a.m.d.) de calitate.

După ce m-am alăturat și eu echipei, mi-au fost și mai limpezi atuurile acestei reviste care estimp, orice-ar spune concurența (firește, neloială), atrage mereu atenția prin felul dinamic, destupat, chiar efervescent în care, pe de o parte, știe să ia pulsul vieții artistice și literare, iar, pe de altă parte, se dovedește capabilă să diagnosticheze corect și să problematizeze metehnele ori bolile noastre mai mult sau mai puțin profesionale. Ceea ce este posibil, desigur, și datorită faptului că, deși iese în față mai ales prin literatura tânără, ideativă și alertă stilistic, "Ficțiunea" mizează și pe sprijinul unor voci critice mature și echilibrate, pentru care verdictele oneste nu se dau pe necitite, în funcție fie de pseudoetichetele colportate dizgrațios prin mai știu eu ce grupuscule de serviciu prompt, fie de clasamentele închipuite de figurine cu atitudini rebarbative ori dictate de șeful de gașcă (pixe)lată, eventual unsă cu toate alifiile (spectrale).

La cât mai multe sute de numere, "Ficțiunea"! Să rămâi exact așa cum te știu: deloc anchilozată, perseverentă, atractivă și energică, pe scurt: VIE!