Pe la o oră stranie și diafană, desprinsă parcă din poemele lui William Blake, atunci când porțile sensibilității erau larg deschise, iar soarele picura într-o vâlvătaie de joi, printre toate cărțile întinse pe treptele de la Universitate, pluteau câteva cuvinte, nu chiar dintre cele de pictat pe ziduri ca să țintuiască momentul sau protestul, ci dintre cele care îți bâzâie prin cap în orele de reverie.

Apoi un nor strălucitor s-a plimbat printre statui și s-a spart într-o ceată de barbari efemeri.

Înarmat cu o sabie din culori de pe trepte, m-am tocmit cu un buchinist și am cumpărat o antologie de povestiri de Păstorel: Bercu Leibovici. De la proza lui plină de un umor exuberant am ajuns la potrivirea cuvintelor.

Sub nelipsita ei umbrelă galbenă, Doina trudea la o revistă, OPT Motive, iar mai apoi Ficțiunea OPT Motive. Simplitatea elegantă a primului cuvânt s-a impus, iar spiritul fantezist a început să curgă neliniștit.