Reverii palladiene

Indiferent de locuința în care v-ați născut sau în care trăiți în prezent, indiferent de vila pe care o visați ca refugiu de senectute, vă garantez că toate căminele din România, ba chiar de pe întregul continent european, pălesc în comparație cu casa perfectă, care, în opinia mea, nu se poate materializa decât în contururile unui edificiu construit acum aproape o jumătate de mileniu, de Andrea Palladio.

Arhitectul constituie exemplul perfect de autodidact: s-a născut în 1508, la Padova, într-o familie modestă, care nu i-a putut asigura decât ucenicia în atelierul unui sculptor influent, Bartolomeo Cavazza da Sossano, unde a deprins tainele meseriei și de unde a fugit, sastisit de condițiile dure de lucru, la Vicenza. Până la 30 de ani, tânărului nu i s-a întâmplat nimic extraordinar. Părea că viața lui Andrea se va scurge între contururile provinciale ale Italiei de Nord. Norocul însă i-a surâs, cum s-a întâmplat de atâtea ori în viața oamenilor de mare talent: un deus ex machina, în persoana celebrului umanist Gian Giorgio Trissino, l-a angajat pe Palladio să-i reconstruiască reședința de la Cricoli, Villa Trissino. Aceasta a devenit prima capodoperă arhitecturală a celui care avea să revoluționeze de-a dreptul istoria arhitecturii în deceniile următoare.

Tradiția distinge, curent, trei mari perioade de creație palladiană: prima decadă (1540-1550), în care, imediat ce și-a obținut diploma de arhitect, Andrea a început să imagineze vile din ce în ce mai rafinate; a doua decadă (1550-1560) - în care Palladio, deși a sperat să devină arhitectul papal, a sfârșit prin a deveni protejatul potentatului venețian Daniele Barbaro; și a treia decadă (1560-1570), în care deja bătrânul maestru a construit ceea ce se consideră îndeobște a fi capodopera sa, La Rotonda (Villa Almerico din Vicenza).

Personal, favorita mea rămâne o vilă aparținând perioadei mediane, La Malcontenta (Villa Foscari din Veneția). Un tur al Italiei de Nord, cu insistență asupra orașelor Vicenza, Veneția, Treviso, Verona și Padova vă va convinge de forța viziunii palladiene.

Pentru că esența acestei viziuni este forța. Însă este vorba, atenție, despre o forță gracilă, delicată, suspendată, abia exprimată. Pentru a-i înțelege mai bine aparatul conceptual, estetul ar trebui să parcurgă opera de căpătâi a lui Palladio, publicată în 1570, I quattro libri dell’archittetura (Cele patru cărți ale arhitecturii), lucrare care a devenit, până în secolul al XIX-lea, manualul absolut al arhitecturii occidentale. Dar, dincolo de scriitură, puterea emanată de edificiile gândite de Palladio, ca sinteză dintre clasic și modern, au stat la baza diseminării cvasi-universale a stilului post-palladian. Grație unor arhitecți care au deținut poziții centrale în economia culturală a țărilor de origine, precum Claude Nicolas Ledoux în Franța, Inigo Jones în Anglia și David Gilly în Germania, stilul a devenit de rigueur în construcțiile princiare și administrative din Occident. Vila președintelui Thomas Jefferson, Monticello, apoi Capitoliul Statelor Unite și multe alte edificii universitare din America și din Europa poartă amprenta indelebilă a viziunii arhitecturale palladiene.

Viitoarele excursii prin nordul peninsulei italice vă vor convinge dacă am sau nu dreptate.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

NOUA LITERATURĂ

Serenela GHIȚEANU scrie cronică de carte și studii academice, dar și proză scurtă. Povestirile sale aduc o perspectivă accentuat feminină, cu atmosferă stranie și cu personaje prinse într-un joc mai mult de de idei, decât de situații. Cult, cu trimiteri subtile la proza europeană, scrisul ei pare o invitație la lectură și la observație.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Manasse​

de Ronetti ROMAN

Recomandată de Ștefan FIRICĂ

​SCRIBD

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Eduardo Mendoza – El rey recibe (Regele primește)

Barcelona, 1968: Rufo Batalla (luptă, în limba spaniolă) este un jurnalist începător și prima lui sarcină este să scrie despre nunta unui prinț aflat in exil. Ajunge la New York și știe că vrea să facă ceva extraordinar, doar e New York, nu orice loc. Asistă la fenomenele sociale din anii ’70, ca feminismul, mișcarea gay, deriva culturală, și scrie despre ele toate. Cartea lui Mendoza face parte din trilogia Las tres leyes del moviemiento (Cele trei legi ale mișcării) și reunește personaje reale și imaginare. Ce a vrut scriitorul cu acest volum? Să-și scrie parte din memorii, dar nu într-o formă clasică, ca să nu se plictisească el însuși, așa că l-a găsit pe Rufo Batalla să se lupte pentru el. Lui Mendoza i-au fost traduse în limba română: Mauricio sau alegerile locale, Labirintul măslinelor, Misterul criptei vrăjite, Peripețiile coafezului și Orașul minunilor.

Alexandra NICULESCU

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Cartea lui Bogdan Tănase constituie o analiză asupra literaturii din anii de vârf ai comunismului, scrisă cu o detașare intelectuală, rareori întâlnită în investigarea acestui subiect. De la “habitatul” totalitarist, la tezele din iunie și apoi la consecințele lor, reflectate în realismul socialist, Reconstituirile lui Bogdan Tănase aduc o imagine sintetică asupra unui fenomen ilustrat de multe și în varii etape, opere, manifestări. Anii 70 au constituit din punctul său de vedere un "nod istoric", generat de iluzoria libertate adusă de anul 1968, dar care a creat un curent subversiv important, manifestat cu precădere în proza scurtă de factură realistă. De la subterfugiile generaționiste ale anilor 70, existențial, protestul devine camelonic prin textualismul optzecist.

O carte bine și documentat scrisă, într-un stil concentrat și elegant.

Doina RUȘTI

AVANPREMIERĂ

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

Anca EFTENIE recomandă

LITERA

Păsări obosite, cu burți melancolice,

îi privesc de lângă puii lor.

Andrei Dósa

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

Liviu Szoke recomandă

CORINT

Concurs

Participarea la concurs se face prin completarea unui FORMULAR DE ÎNSCRIERE aici. 

Vă rugăm să citiți condițiile de participare în Regulamentul Oficial, pe blogul Arthur aici.

Un misterios șir de crime în Philadelphia, suspans, emoție.

LITERA

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro