Teatrele și grădinile de vară

Mergeam aproape în fiecare sfârșit de săptămână la Grădina Boema, acolo fiind locul unde l-am cunoscut și pe bunicul tău. Așa își începea bunica mea povestea, de fiecare dată când, copil fiind, o întrebam cum l-a cunoscut pe bunicul sau cum se distrau ei când erau tineri.

Grădinile de vară au jucat un rol important atât pentru viața socială a Bucureștiului, cât și pentru viața culturală, pe scena acestora lansându-se actori ca Nae Leonard, Constantin Tănase, Colea Răutu, Stela Popescu și lista poate continua. În prezent însă, datorită pandemiei de coronavirus, spectacolele fiind obligate să se țină doar în aer liber, teatrele și organizatorii de evenimente s-au trezit că nu prea mai au teatre în aer liber sau grădini unde să se desfășoare reprezentațiile. Este adevărat că există numeroase grădini de vară în capitală, însă acestea sunt strict locuri unde se poate servi masa sau o băutură, nefiind spații pentru organizarea de spectacole de teatru, cu scene amenajate, cu loc de culise și cu toate cele necesare desfășurării unui astfel de eveniment. Prin urmare, fiecare organizator a trebuit să se adapteze cum a putut pentru a putea să-și susțină evenimentele.

În prezent, în București avem Teatrul de Vară Herăstrău ce aparține de Teatrul de Revistă Constantin Tănase, Amfiteatrul Mihai Eminescu din Parcul Național, Arenele Romane și cam asta este tot. Televiziunea Română a pus la dispoziție propria grădină pentru spectacole de teatru în aer liber sub egida Teatru în TVR, iar parcurile Cișmigiu și Herăstrău au mai fost folosite și ele pentru a se organiza câteva evenimente. Din zecile de grădini de vară și teatre au mai rămas doar trei, nici ele într-o stare de funcționare extraordinară.

Dar înainte să vedem cum era în trecut și ce a pierdut capitala prin demolări, reorganizare și reconstrucții, vom face o călătorie pe litoral, acolo unde aceste locații de vară au făcut realmente istorie. Cu toții cred că ne amintim afișele ce împânzeau stațiunile de pe litoral, cu spectacole în teatrele de vară, unde își dădeau concursul unii dintre cei mai în vogă și iubiți artiști ai României. De la cântăreți de manele la interpreți de muzică ușoară și actori, în fiecare zi aproape exista câte un astfel de eveniment. Pe străzile stațiunilor circulau mașini ce anunțau cu surle și trâmbițe spectacolul din seara respectivă, diferit de la stațiune la stațiune, iar pe plajă mai vedeai domni cu megafoane, cu afișe în față și în spate care efectiv îți vindeau biletele la prosop. Aceste reprezentații au rămas în istoria populară ca spectacole de tip șușanea, în care de multe ori artiștii cei mari de pe afiș nici măcar nu soseau la spectacol. Însă așa acum erau ele, bune sau proaste, au atras numeroși oameni în teatrele de vară, până spre sfârșitul anilor 2010. Să ținem cont că era o ocazie unică poate pentru oamenii din provincie să vadă vedetele preferate în carne și oase. De la Mamaia până la Mangalia fiecare stațiune avea propriul ei teatru, unele funcționale și în ziua de astăzi, cum sunt cele de la Eforie sau Olimp. Grădinile de vară sunt la modă și acum în unele mai păstrându-se atmosfera trecutului, fiind pline de oameni nostalgici, care își amintesc verile când erau tineri și petreceau pe litoral. Poate unul din cele mai celebre locuri este Teatrul de Vară din Mamaia loc unde până în 2013 s-a desfășurat celebrul Festival Mamaia, eveniment ce a lansat nume uriașe pentru scena muzicii românești și șlagăre de neuitat. De asemenea Mamaia Copiilor un alt festival cu tradiție umplea până la refuz scaunele acestui teatru. Din păcate nepăsarea a dus la distrugerea acestui edificiu care în prezent arată jalnic, fiind un adevărat focar de infecție, deși ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai frumoase locuri de pe litoral atât prin valoarea sa istorică, cât și prin evenimentele ce se puteau desfășura acolo.

Rămânem în acest spectru al distrugerii și nepăsării și ne reîntoarcem la București, unde vom povesti despre câteva astfel de stabilimente unele în ruină altele șterse de pe fața pământului. În acest demers ne va ajuta monografia excepțională a Verei Molea intitulată Hai, nene, la Iunion! Teatrele din grădinile de vară ale Bucureștilor de altădată, volum apărut în anul 2014 la Editura Vremea. Teatrul de vară a fost rampa de lansare a spectacolului de revistă, a spectacolelor de varietăți dar și a operetei, cele din urmă jucându-se pe aceste scene cu un real succes. Constantin Tănase cu al său teatru Cărăbuș a adus un nou gen de reprezentație în fața publicului român, și deși spectacolele nu erau la fel de calitative că cele jucate în teatrele de stat acestea dispuneau de decoruri și tehnică de ultimă oră, de actori invitați din străinătate și veneau ca o gură de aer proaspăt într-o capitală sufocată de probleme și război.

Grădina s-a deschis în anul 1919 cu spectacolul Pisica pe orez de Constantin Solomonescu și Mircea Rădulescu, reprezentație ce a rămas mult timp în istoria bucureștenilor din vremurile respective inclusiv prin cupletele spuse de Tănase. Din păcate datorită unor reorganizări urbanistice gradina își va închide porțile.

Un alt loc frecventat intens de boema bucureșteană se afla pe Calea Victoriei în locul unde astăzi este Palatul Telefoanelor. Așa numita Grădină Oteteleșeanu am putea spune că a fost locul de naștere al operetei românești. Spectacole ca Văduva Veselă, Liliacul sau Dragoste de Țigan au fost reprezentate cu un real succes. Dintre actorii ce au performat pe scena acestui teatru, conform volumului Verei Molea, îi putem aminti pe Nae Leonard, Leontina Ioanid, Nicolae Niculescu-Buzău, Fory Etterle sau Lucia Sturdza Bulandra, cea din urmă regizând în anul 1930 spectacolul Familia Bliss. Primele trupe de operetă erau conduse Constantin Grigoriu cel care a și pus bazele acestui gen în țara noastră. Această grădină nu aducea doar spectacole de operetă ci și piese de teatru sau spectacole de revistă. Grădina Capitol, Boema sau Union sunt doar câteva dintre celebrele astfel de edificii pe care Bucureștiul le-a avut.

Grădina Boema a funcționat în perioada 1979-1989, loc unde Teatrul de Revistă Constantin Tănase își desfășură stagiunea estivală. Nu se știe clar de ce a fost demolată, în ciuda faptului că mari actori și cântăreți ai scenei și revistei românești au jucat aici: Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Vasilica Tastaman, Aurelian Andreescu, Ștefan Bănică și mulți mulți alții.

Unul dintre marii regizori de revistă pe care România i-a avut Bițu Fălticineanu a fost cel care a semnat regia artistică a multor spectacole jucate aici la fel și cuplul Mihai Maximilian-Vasile Veselovski, autorii ce le scriau. Printre titluri se numără Nevestele vesele din Boema, Stela, Stelele și Boema sau Bună seara, Boema.

Deși a fost o prezentare relativ scurtă a acestor teatre din grădinile de vară, lucrurile sunt mult mai interesante și detaliate, iar imaginile păstrate ne confirmă succesul pe care îl aveau. Deși spectacolele nu erau unele neapărat memorabile, ele au rămas în conștiința colectivă atât prin conținutul lor cât și prin actorii pe care i-au lansat. Dacă atunci într-o Românie măcinată de probleme, războaie, regimuri politice opresive se puteau crea și menține astfel de locuri, întrebarea normală este: acum de ce nu se poate? De ce când tehnologia este atât de avansată, când trupele independente de teatru sunt atât de numeroase, de ce nu este posibil ca astfel de locuri să se reconstruiască sau să renască, tocmai pentru ca actorii să nu mai fie nevoiți să joace în parcuri sau prin grădini de televiziuni sau în alte locuri improvizate?

Andrei BULBOACĂ

Doctorand în Studii Culturale, la Facultatea de Litere, Universitatea din București.

NOUA LITERATURĂ

Serenela GHIȚEANU scrie cronică de carte și studii academice, dar și proză scurtă. Povestirile sale aduc o perspectivă accentuat feminină, cu atmosferă stranie și cu personaje prinse într-un joc mai mult de de idei, decât de situații. Cult, cu trimiteri subtile la proza europeană, scrisul ei pare o invitație la lectură și la observație.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Manasse​

de Ronetti ROMAN

Recomandată de Ștefan FIRICĂ

​SCRIBD

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Eduardo Mendoza – El rey recibe (Regele primește)

Barcelona, 1968: Rufo Batalla (luptă, în limba spaniolă) este un jurnalist începător și prima lui sarcină este să scrie despre nunta unui prinț aflat in exil. Ajunge la New York și știe că vrea să facă ceva extraordinar, doar e New York, nu orice loc. Asistă la fenomenele sociale din anii ’70, ca feminismul, mișcarea gay, deriva culturală, și scrie despre ele toate. Cartea lui Mendoza face parte din trilogia Las tres leyes del moviemiento (Cele trei legi ale mișcării) și reunește personaje reale și imaginare. Ce a vrut scriitorul cu acest volum? Să-și scrie parte din memorii, dar nu într-o formă clasică, ca să nu se plictisească el însuși, așa că l-a găsit pe Rufo Batalla să se lupte pentru el. Lui Mendoza i-au fost traduse în limba română: Mauricio sau alegerile locale, Labirintul măslinelor, Misterul criptei vrăjite, Peripețiile coafezului și Orașul minunilor.

Alexandra NICULESCU

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Cartea lui Bogdan Tănase constituie o analiză asupra literaturii din anii de vârf ai comunismului, scrisă cu o detașare intelectuală, rareori întâlnită în investigarea acestui subiect. De la “habitatul” totalitarist, la tezele din iunie și apoi la consecințele lor, reflectate în realismul socialist, Reconstituirile lui Bogdan Tănase aduc o imagine sintetică asupra unui fenomen ilustrat de multe și în varii etape, opere, manifestări. Anii 70 au constituit din punctul său de vedere un "nod istoric", generat de iluzoria libertate adusă de anul 1968, dar care a creat un curent subversiv important, manifestat cu precădere în proza scurtă de factură realistă. De la subterfugiile generaționiste ale anilor 70, existențial, protestul devine camelonic prin textualismul optzecist.

O carte bine și documentat scrisă, într-un stil concentrat și elegant.

Doina RUȘTI

AVANPREMIERĂ

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

Anca EFTENIE recomandă

LITERA

Păsări obosite, cu burți melancolice,

îi privesc de lângă puii lor.

Andrei Dósa

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

Liviu Szoke recomandă

CORINT

Concurs

Participarea la concurs se face prin completarea unui FORMULAR DE ÎNSCRIERE aici. 

Vă rugăm să citiți condițiile de participare în Regulamentul Oficial, pe blogul Arthur aici.

Un misterios șir de crime în Philadelphia, suspans, emoție.

LITERA

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro