Orice alegere e o ispită. Un arc între opționalitate și inevitabil. În spectrul decizional, aparent clar, se subîntinde tărâmul ascuns al tuturor ricoșeurilor pe care le implică alegerea și fantomatica prezență a celorlalte opțiuni. Pe cât de arid, pe atât de îmbelșugat, acest drum este oglinda fină a celui sau celei care alege. Pentru că în pășirea pe drumul alegerii se află întreaga forță interioară, întreaga sa putere și întreaga sa durere. Propria forță și propria temere – a însingurării în ...

Marți, 8 aprilie 2025, ora 18, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8) găzduiește o nouă întâlnire Ficțiunea.

Iar tema întâlnirii: Vizual epic în film si literatură

Discuțiile pornesc de la un film de scurt metraj:

THE OLD LIE

https://www.youtube.com/watch?v=AGOncn9ZUFs

Și de la două texte literare:

Chapeau bas, Cinema… de Sorana Dumitrescu

https://fictiunea.ro/2025/205/art12/index.html

Meniul de Petre Nechita

https://fictiunea.ro ...

Marți, 11 februarie 2024, ora 18, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8) găzduiește o nouă întâlnire Ficțiunea.

Obsesia spațiului originar în ficțiune: literatură, film

Invitați

Carmen Badea (proză)

Andrei Bulboacă, specialist în arta spectacolului și film

Alina Diana Ene, profesor, & elevii Colegiului Cervantes

Moderează Andrei Roșca, specialist în filozofia culturii

Întâlnirile revistei Ficțiunea își propun să aducă în di ...

Constantin Noica, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Am inventat Păltinișul! Scrisori, amintiri, evocări, Humanitas, 2024

Rolul unei arhive nu e doar de păstrare, ci, mai mult, de studiere, de angajare ca reper, deci de actualizare. De utilizare. Iar utilitatea ei e dată de conținut, de felul în care poate contribui la cunoaștere. De aici sensul de reper, de direcție. Fiindcă dez(-)văluirea unei informații arhivate contribuie la refacerea unui cadru spațio-temporal. Mai mult, la re-facerea ace ...

Gaugain si Touluse – Lautrec îl pictează pe van Gogh într-o manieră specială, paleta nuanțelor prezentificând direcțiile artistice ale post-impresioniștilor în aceeași măsură în care surprind si condițiile de lucru ale lui van Gogh. Astfel, stilul, tehnicile, tușele, nuanțele devin în sine repere ale ,,poeticii" unui tablou, căpătând nu doar o clasificare stilistică, ci însăși miza picturii pentru artiștii în cauză. Aceasta este important și fascinant la tușele rapide ale impresioniștilor, la su ...

Marți, 12 noiembrie 2024, ora 18, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8) găzduiește o nouă întâlnire Ficțiunea.

Film, literatură, idei. O povestire întoarsă pe toate părțile

Invitați

Gabriela Suciu, producător de film

Andrei Bulboacă, critic de teatru și film

Adrian Florin Duță, prozator, traducător

Alina Diana Ene, profesor, & elevii Colegiului Cervantes

Moderează Andrei Roșca, specialist în filozofia culturii

Întâlnirile reviste ...

Marți, 12 noiembrie 2024, ora 18, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8) găzduiește o nouă întâlnire Ficțiunea.

Film, literatură, idei. O povestire întoarsă pe toate părțile

Invitați

Gabriela Suciu, producător de film

Andrei Bulboacă, critic de teatru și film

Adrian Florin Duță, prozator, traducător

Alina Diana Ene, profesor, & elevii Colegiului Cervantes

Moderează Andrei Roșca, specialist în filozofia culturii

Întâlnirile reviste ...

Trecând prin momente semnificative ale istoriei artei – de la Renaștere și Baroc până la Realism –, omisiunile de pictori și perspective nu implică o omitere, cât încercarea de a prezenta succint evoluția (auto)portretului și cum acesta contribuie la cercetarea artei poetice a picturii.

Din perioada lui Courbet, contextele socio-culturale amplifică miza avangardei, iar una dintre primele mișcări de acest fel îi este contemporană prin personaje importante, precum Baudelaire, Zola, Mallarmé. Prin ...

În prelungirea portretului făcut de Vermeer, intitulat "Arta picturii", în lista exemplelor menționate, ce urmează a fi analizate, o mare parte dintre ele implică și prezența pictorului. Centrală sau poziționată în marginea cadrului, prezenta pictorului surprinde un manifest. Este prin excelență o prezență ce invită la o metaforă, la o contemplare mai adâncă: funcția imaginii depășește miza vizualului, nuantând însăși prezența pictorului, asemenea unei semnături. Dacă nu este propriu-zis un mani ...

Dar care este miza istoriei? Consemnarea evenemențială (spre deosebire de Vermeer) are un set de repere cu totul diferit, funcționând pe principiul evocării, reprezentarea operând în redarea evenimentului istoric. În vreme ce Vermeer accentua texturile si formele, urmărind mai degrabă tehnica, pe Goya, de pildă, îl interesează evenimentele. Unghiul, perspectiva contribuie în configurarea evocativă. Aici memoria angajează reprezentarea în slujba dimensiunii sociale – concret, în cazul conflictelo ...

Apar arte poetice în pictură? Arareori explicit. Arareori o pânză are un rol propriu-zis de manifest. Valorile (stilistice) rezidă atât din interiorul picturii cât si din contextul cultural - si mai ales din coroborarea informațiilor adiacente – (biografice) ale artistului sau artistei, ale contextului cultural. Însă niciodată explicit.

Iar aceasta pentru că apariția unui program cultural începe în secolul XIX: Zola și Baudelaire susțin realismul lui Courbet, iar ulterior mișcarea impresionistă ...

"Fiindcă nu cauți, ci te cauți" (Omul Gnom – La psiholog)

Introspecția, aici în sensul unei consultări retrospective, a unei răsfrângeri asupra elaborării propriu-zise, este extrem de interesantă în cultură; și poate sporește această fascinație prin ceea ce presupune o atare întoarcere către sine, o privire "din afară". Pe cât de importantă este aceasta ca atare – și ar fi de interesant de studiat nevoia unei astfel de abordări – , pe atât de fascinante sunt proiectele culturale realizate ...

Într-o lume în care este din ce în ce mai pregnantă afirmarea identitară, în vremuri în care este din ce în ce mai căutată și epuizată miza afirmării identitare, un scurt popas pentru perspectivă și contemplare ar fi bine-venit. Iar un astfel de răgaz este Vincent Van Gogh; sau cel puțin așa cum îl în(-)fățișează Irving Stone.

Într-un capitol din Bucuria vieții, Vincent ajunge într-un sat izolat din Belgia în calitate de viitor preot pentru comunitatea ce se ocupă mai mult de jumătate d ...

Vreau să semnalez două versuri din discografia formației Robin and the Backstabbers în chip introductiv: primul este "În rochia serii, noaptea moare fecioară" (Muzică în cântece), iar al doilea este "E seară-n grădină și în casă e noapte"(Imperatrix). Prelungiri.

Mai mult decât orice interpretare și decât frumusețea imaginilor vizuale, este de subliniat aportul prelungirilor. Fiindcă mi se pare că despre acestea e vorba în textul de față, într-o formă de cunoaștere cel puțin prudentă. I ...

Textul acesta ar putea fi despre solitudine. Sau despre o nostalgie a singurătății cumva. Însă ce este interesant la ea, la singurătate, se regăsește în faptul că nu apare dintr-un soi de mizantropie, la fel cum nici nu este pe deplin o consecință a plecării treptate a tuturor – ori un refugiu dintr-un mediu social presant sau toxic. Cumva, pare a fi un soi de dispoziție existențială, bazată pe o sumă de activități a căror calitate nu importă – sau cât să denote o consecință a unei îmbinări de e ...

Fascinant în premisa ficțiunii, mai cu seamă în cea care include repere istorice, este faptul că singura limită impusă este aceea de-a nu depăși segmentul temporal în cauză. Astfel, în fața condeiului, se desfășoară spectrul imens al posibilităților de-a prelungi faptul. Iar aici tot ce contează este de-a pătrunde pe-un astfel de drum și de-a-l (re)construi până la epuizare. Însă virtualității nu-i pălește calitatea prin neveridicitatea ei, la fel cum, de altfel, nu și-ar câștiga-o prin adecvare ...

Interacțiunea cu un obiect este mult mai complexă decât s-ar crede și s-a vorbit îndelung despre asta. Nu voi încerca să expun aici decât o nuanță:  angajarea unui obiect într-un sistem de relații cu fond simbolic – fiind, de altfel, un gest de ordinul obișnuinței cotidiene –, implică interacțiunea cu el într-un sens – și la un nivel – mai profund decât cel teleologic. Natural că diversitatea acestor interacțiuni este vastă, pe fondul caracterului individual, implicat în acest act al investirii ...

De ceva zile bune mi-am adus aminte de un text drag mie, pe care l-am citit într-o seară de vară, cu aproape un an în urmă. N-am reușit să reflectez prea mult, fiind prins cu licența, la vremea aceea, totuși, într-un moment de răgaz, mi-am adus aminte de el, un parc din apropierea blocului, unde-am stat cu privirea fixată în coroanele bogate de tei, lăsând textul să se decanteze, ca și când aș fi așteptat să-și facă efectul.

Însă nu știu ce m-a împins neapărat să îmi aduc aminte de el iarăși. Z ...