De iarnă îmi amintește Shimamura, personajul lui Yasunari Kawabata din Țara zăpezilor, un căutător al clipei de frumusețe. Firul de cânepă, tors și țesut în anotimpul zăpezilor, albit pe omăt, purtat în miez de vară fierbinte, este asemenea relației cu gheișa Komako, femeia de care se simte aproape și departe, în același timp.

De sărbători? Îl aleg pe Fred Vasilescu din Patul lui Procust, cuprins de o puternică dorință să târguiască și să-i bucure pe ceilalți. De Crăciun cumpără cadouri pentru nepoți: un aparat de radio, un cinematograf Baby (probabil un mic proiector), cumnatului îi oferă un set de birou, iar surorii, o lampă minunată făcută din cuburi, menită să o convingă de farmecul mobilei moderne. În preajma revelionului din anul 1928, rătăcește pe Calea Victoriei, tensionat de prăbușirea interioară pe care ar aduce-o un gest prea direct, prea sincer, făcut pentru femeia iubită. Observă urmele trecătorilor în zăpada pulverizată, dar spre magazinul doamnei T. privește îndepărtat. O vede purtând rochia de culoarea cafelei cu lapte, îi invidiază pe clienții care îi vorbesc, însă urările de Anul Nou rămân nerostite. Cu doi ani în urmă, când se apropia primul revelion pe care nu îl petreceau împreună, a simțit nevoia să îi ofere un dar care să poarte în el emoție, recunoștință și sprijin financiar. Alege o brățară de platină cu briliante, pe care o va oferi discret. De sărbători, personajul lui Camil Petrescu rămâne captiv între teama de a-și arăta vulnerabilitatea și bucuria de a dărui.