Ce personaj (de literatură, film, teatru) îți amintește de zăpadă, de iarnă, de sărbători, de Crăciun?

O multitudine de titluri și personaje îmi vin în minte, mai ales în ceea ce privește Crăciunul, dar sper că alegerea mea nu împrumută nimic din spiritul mercantil care caracterizează această perioadă a anului.

Un personaj de film care îmi aduce aminte de Crăciun și sărbători este pantofarul Andersen din filmul norvegian Den første julen i Skomakergata (2023), tradus la noi cu titlul Crăciunul pe strada cizmarului. Filmul spune povestea unui pantofar morocănos, care și-a pierdut bucuria de a trăi în urma morții soției. Totul se schimbă însă odată cu intrarea în viața sa a unei fetițe. Fata, nou-sosită în oraș, este pusă pe fugă de un destin crâncen. Deși mai multe persoane sunt pe urma ei și încearcă să o prindă, fata reușește să aducă în oraș bucuria Crăciunului, iar bătrânul pantofar își înnoiește perspectiva asupra vieții.

Un alt personaj de film care mi-a plăcut îndeosebi este corespondentul Cenușăresei dintr-un alt film norvegian intitulat Tre nøtter til Askepott (adaptare după filmul germano-ceho-slovac cu același titlu), tradus în română prin Cele trei dorințe ale Cenușăresei (2021). Aici, basmul este privit cu susul în jos, deoarece tot figura feminină este cea care salvează situația. Cenușăreasa scapă de mama și sora vitrege folosindu-se de obiectele magice, cele trei nuci, și de ajutoarele sale, pe care le descoperă pe parcurs. Astfel, prințul ca-n povești este salvat nu numai de la alegerea nepotrivită, dar într-un final chiar de el însuși.