Lea Ypi, Indignity: A Life Reimagined, imprintul Allen Lane, Penguin Books, 2025

Prin Indignity (A Life Reimagined), apărut anul acesta, în septembrie, la imprintul Allen Lane al Penguin Books, Lea Ypi transpune în formulă narativă viața bunicilor săi, Leman și Aslan, reconstituită din cercetările în arhivele Sigurimi și din propriile amintiri. Alături de Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei, cartea de față încearcă să explice prezentul și alegerile de viață ale autoarei prin explicarea trecutului familiei și al țării sale.

În opoziție cu lipsa de demnitate evocată în titlu și care descrie însușirile istoriei a trei sferturi de secol din Balcani, demnitatea este dorită, contestată, folosită ca pretext, înțeleasă sau nu în diferite contexte, de toți actorii implicați în evenimentele care au construit respectiva istorie, dar și de cei pentru care demnitatea este principiu pentru viața proprie. De la demnitatea morții pentru apărarea căreia adevărul merită a fi puțin cosmetizat de cei apropiați, la demnitatea alegerilor pe care le facem pentru a ne apăra libertatea și individualitatea, la demnitatea muncii sau a funcției, motiv de acțiune socială și politică, la demnitatea unei țări, pretext pentru declanșarea de războaie sau de represiuni, demnitatea este firul călăuzitor al acestei cărți, situate între memorie, cercetare istorică, reconstituire prelucrată ficțional a biografiei unor persoane reale și reflecție de filosofie politică.

Una dintre tezele cărții constă în ironia destinului, ce reiese din motivele pentru care oamenii fac unele alegeri și care se ciocnesc de cursul pe care îl ia istoria, mai ales din cauza lipsei de cunoaștere a realității de dincolo de sfera proprie de interese/de viață și care duce la distrugerea bazei pe care s-au construit respectivele motive. Leman, bunica autoarei și protagonista "romanului", alege în semn de independență să trăiască la Tirana, plecând din Salonicul natal, unde se afla sub tutela familiei și unde ar fi trebuit să se mărite cu Gustav, partenerul de afaceri al tatălui ei și autorul moral al morții mătușii preferate a fetei. La rândul său, Gustav alege Albania ca bază de afaceri în regiune fiindcă aici nu există nici "iudei", nici "bolșevici". Inutil să spunem ce s-a ales de motivele celor doi.

Scriitoarea pune în discuție idei precum familia, apartenența, cetățenia (copii ai Imperiului/cetățeni ai unei națiuni), patriotismul, etc., astfel încât din poveștile de viață ale personajelor se realizează tabloul unei epoci, dobândind în acest fel o nouă perspectivă și o nouă dimensiune.

Mai mult decât orice, Lea Ypi dorește să redea demnitatea victimelor, reprezentate de bunica sa, a cărei victorie împotriva sistemului represiv și a uneltelor sale, informatorii Sigurimi - mai mult sau mai puțin voluntari, după cum bine știm din istoria proprie - constă în simplul fapt de a le fi supraviețuit. Ce este demnitatea, calitatea pe care toți o invocă pentru a-și justifica acțiunile, cu atât mai mult cu cât sunt mai reprobabile, și pe care cu toții aspiră să o capete? Aceasta este întrebarea care străbate această carte, o istorie, în fond, a constituirii unei națiuni din frământările unui imperiu și a confiscării sale de către cea mai opresivă formă a totalitarismului comunist.

Leman află și, o dată cu ea, Lea și cititorul, că demnitatea își are rostul în funcție de împrejurările în care se află individul, că actele fundamentale care definesc firescul vieții nu au legătură cu demnitatea și că, până la urmă, fiecare este responsabil pentru alegerile pe care le face, ceea ce îi conferă sau nu demnitate.

Suntem martori, simultan, la ultimele zbateri ale Imperiului otoman, la delimitarea granițelor și a națiunilor în urma Primului Război Mondial și al Războiului de Independență a Turciei, la relocarea populațiilor sub efectul Tratatului de la Lausanne, la constituirea Albaniei ca stat independent, cele două monarhii și o republică, aflate sub ocupație fascistă și nazistă, apoi la instaurarea republicii comuniste, după Al Doilea Război Mondial, sub conducerea lui Enver Hoxha. După cum se știe, în special din cartea publicată anterior de Lea Ypi, străbunicul ei a lucrat îndeaproape cu regele Albaniei, acuzat de colaboraționism cu Germania și Italia în timpul ocupației, prin urmare, bunicul Ahmet a fost închis timp de cincisprezece ani în timpul regimului lui Enver, iar Leman a avut domiciliu forțat.

Colapsul Imperiului și încercările națiunilor care îi iau locul de a-și modela o identitate proprie se reflectă în parcursul personajelor, în căutările lui Leman de a-și croi o viață independentă de familia și de a înțelege întâmplările prin care trec ea și ai săi ca lecții pe care i le oferă viața. Astfel, sintagma care dă titlul primului capitol, The Sick Man of Europe, face referire la Imperiul otoman aflat în criză, iar conținutul acestei părți povestește decesul bunicului lui Leman și efortul soției lui de a asigura demnitate acestui moment. Tânăra Leman, recent devenită mamă, se luptă cu depresia post-partum și cu încercările de a face față cerințelor nou-născutului, ceea ce o transformă, după propria expresie, într-un "soldat al laptelui", frământări ce oglindesc la scară individuală războiul și tulburările sociale și politice. Acestea din urmă se regăsesc metaforic, de asemenea, în "camera plină de fum", simbol deopotrivă al situației fără ieșire care o duce pe mătușa fetei la sinucidere.

Construcția romanului biografic redă toată această complexitate de fapte și de idei, astfel că reunește experiența directă a scriitoarei cu descoperirea treptată a poveștii lui Leman, pornind de la fotografia găsită online, cercetarea arhivelor Sigurimi, documente și rapoarte originale ale informatorilor, întrebările și îndoielile privind geneza, forma cărții și implicațiile celor relatate, precum și partea de reconstituire ficțională a vieților celor implicați.

După cum notează autoarea la final, ordonarea materialului ce rezultă din cercetările sale nu poate să se refere doar la fapte, ci trebuie să treacă la intențiile pe care le-au avut protagoniștii și la identificarea unui sens, respectiv, al unui criteriu moral al selectării și al punerii în pagină. După propriile cuvinte, este de datoria ei să expună adevărul ce se conturează din arhivele Sigurimi, dar care este moralitatea unui adevăr obținut prin constrângerea oamenilor de a deveni informatori? În plus, trebuie să-și pună problema că adevărul duce la condamnarea unor circumstanțe ale epocii care au provocat suferință bunicilor, dar au dus, în același timp, la formarea ei ca omul care este în prezent. În mod necesar, prelucrarea materialului strâns pe parcurs presupune imprimarea unei viziuni personale, astfel că obiectivitatea adevărului ce se dorește a fi transmis este inerent redusă, de unde, alte întrebări și dileme, mai ales în ceea ce privește surpriza pe care atât ea, cât și, apoi, cititorul, o au în final.

"Still, I am not ready to surrender. There must be hope somewhere, between memory and imagination, in a state that must be created rather than found. Perhaps it takes the form of faith in the redeeming power of art, in its capacity to mediate between feelings and moral imperatives. Does it matter who exactly Leman is? Half-existent, half-constructed, she is a real presence and influence on my life but also a product in the mind of a writer, struggling to understand why history repeats itself, first as a tragedy, then as a tragedy even greater".

"Reconciliation may be less about reaching the end of a process and more about finding a path through the conflicts of the present. If that’s the case, perhaps the truth about Leman Ypi lies only in part in the reconstruction of the facts about her life. Just as valuable is the interpretation of those facts, the story they tell, the moral light they cast on the world. Or the catharsis encouraged by reflection on how things could be different - indignity defied through imagination".

Indignity este o carte inovativă atât prin forma în care scriitoarea a ales să transpună conținutul de idei și prin deschiderea către teme și subiecte de discuție vaste privind istoria recentă a acestei părți a Europe, cât și prin complexitatea dilemelor morale pe care le ridică, privind dubla direcție a responsabilității între individ și istoria pe care o creează și de care este creat.