Despre personaj se poate vorbi mult. Din punctul meu de vedere, în jurul lui se clădește povestea și nu invers. Dintre propunerile Asociației Creatorilor de Ficțiune, patru personaje sunt în fruntea listei, votate de multă lume.

Să le luăm pe rând.

Iță, personaj din filmul Jaful Secolului, regizat de de Teodora Ana Mihai, după un scenariu de Cristian Mungiu, mi se pare unul dintre cele mai naturale caractere de film românesc: nu e interlop îngroșat, nu dramatizează, nu alterează acțiunea cu ifose. Interpretarea lui Rareș Andrici este autentică. Te convinge de la primele replici, te duce în fața unui imigrant tipic, preocupat de câștigul bănesc rapid, dar și în fața unui confrate: îl înțelegi, are atitudini românești, are educația standard a omului plecat în lume. Echilibrul pe care îl ține până la final, între bun și rău, cred că e marele merit al lui Rareș Andrici, actor din tânăra generație, binecunoscut și de pe scena Teatrului Nottara, dar și de la Teatrul de Artă. Personajul Iță din Jaful Secolului constituie un moment al consacrării sale artistice.

Claudiu Bleonț a făcut un rol memorabil în Gertrude, la TNB. Dacă actorul nu mai are nevoie de prezentare, fiind unul dintre cei mai creativi artiști, rolul acesta merită consemnat ca moment de cotitură în cariera sa: complex, hybrid și în acord total cu regia barocă a lui Silviu Purcărete.

În romanul Sindromul picioarelor neliniștite de Ioana Unk, mi-a plăcut naturalețea personajelui povestitor. Scriitoarea, aflată încă în zona debutului, mai are încă multe de dat de acum înainte, iar pesonajul acesta rămâne o carte de vizită.

În fine, ajungem la Oedip, în interpretarea lui Vlad Zamfirescu, într-un spectacol semnat de Andrei Șerban, jucat chiar la Teatrul Bulandra, unde au fost decernate Premiile Ficțiunea. Pornind de la Sofocle, Robert Icke a conceput o actualizare a subiectului, iar Andrei Șerban îi aduce aceel ceva specific lui, un mod de adâncire a tragicului, printr-un comportament teatral cât se poate de actual. Oedip este un politician actual. Aici Vlad face un personaj de reconstrucție, în termenii lui Derrida. Cum spuneam, este un politician în timpul alegerilor electorale, când au loc deformări programate ale vinovăției. Vlad Zamfirescu scoate personajul din zona satirei. Nu rămâne nici la nivelul obișnuit al disecării sentimentului de culpă, ci face din personajul său un prototip normal al lumiii actuale. Ritmul, jocul și inovațiile bine camuflate, dau un personaj metamorf fără simbolism ostentativ, autentic, fixat în zona hibridă, între caracterul tragic și actantul cinematografic.

Dintre aceste patru personaje, l-am ales în primul rând pe Oedip în interpretarea lui Vlad Zamfirescu. Înainte de gală l-am anunțat și, cu toate că era fericit pentru premiu, a refuzat pe loc recompense bănească. Ca directorul Teatrului Bulandra, nu voia să planeze ideea unui conflict de interese, cu toate că premiile sunt date de grupul Ficțiunea, iar teatrul este doar gazda acestor premii.

În fine, la fel de mult mi-a plăcut și personajul Iță, din Jaful Secolului, interpretat de Rareș Andrici. De aceea, am propus anul acesta o premiere dublă.