Îndată trimise și chemă pă luminatul chehaia beiu Feizulah aga, pă prea slăvitul tefterdar Raic Ali effendi și pă prea slăvitul reisul chitabu

Biri Abdulah efendi. Sosind acești trei ministri îi puse vezirul dă șăzură; îmi porunci și mie să șăzu și-mi zise ca să spuiu și înnaintea acestor rigeali acele ce am spus înnălțimei sale. Și le mai

spuseiu încă o dată.

Și dă locu răspunseră rigealii că aceasta trebue să să scrie la împăratul și-mi zise vezirul:

"Mergi dă scrie cărțile ce te-am zis și încredințează că nu va mai fi Mavrogheni domnu".

Îi răspunseiu că voi scrie, numai mă rog ca să vază și înălțimea sa acele ce scriu și cerui ca să să facă doao porunci: să vie și ceilalți boeri dă la Arvanitohori și dă la Odriiu, ca să să afle în slujba

înpărăției, vrând cu aceasta ca să sistisescu și pă boerii ceialalți și porunci să să facă doao fermanuri și să meargă devlet-tatar ca să-i aducă.

Într-acea seară mă dete musafir la frate-său Celebi aga, care ducându-mă la Rușciuc în casele sale îmi făcu ziafet în seara aceia, aducând și sazuri. A doa zi, mergând la ordie, arătaiu scrisoarea ce am scris la boeri la București, care făcându-să tergime o trimise la împărăție să să vază.

Acestu fel era scrisoarea:

Iar mie îmi orândui treaba Țării Rumânești, ca să să caute dă mine toată, și atât robii dân Țara Rumânească, veri nemți, veri rumâni, câți vor veni la închisoarea muhzur-agâi, să aibu datorie să-i cercetez eu și să le facu tacrirurile să le ducu la vezirul și muhzur aga

să-mi dea ascultare pântru dânșii , orice-i voiu zice. Îmi orândui și un harbagiu înpărătescu ca să fie nelipsit dă lângă mine și îmi porunci

ca și eu să fiu nelipsit dă la corturile vezirului, unde dântr-acea zi am fost nelipsit dân slujba înpărătească , făcând și dragomanlâc în divan în toată curgerea dă vreme ce am fost la ordie într-această campanie.

La august în una, au trecut ordia împărătească la Giurgiu, cu care împreună trecând și eu m-am aflat nelipsit, până s-au întors înapoi.

Scrisorile mele ce am scris în Rumânești au fost dân dăstule la înduplecarea și credința ce au firește rumânii către prea puternica

Poartă, ca să pornească I pă Iăcuitorii a tuturor

județelor; după marginea Dunării să care zaherea și să vânză la serhaturile turcești și să o vânză la turci, aflându-să nemții in București.

În hasul Giurgiului o mie și șapte sute dă familii veniseră cu carăle lor dân IIhov, dân Vlașca și dân Teleorman și hălăduia supt ocrotirea mea. În has, ca să să afle în slujba împărătească și pă unde

lăcuia în has, le făcusem sate și orânduisem câte un

harbagiu împărătescu prin toate satele, ca să nu-i supere cinevaș.

*

La 6 ale lui august, atlându-mă la Rușciuc, m-am sculat dă dimineață să merg la Giurgiu. Și trecând Dunărea și vrând să es dân caic în malul Dunării, la cortul lui hagi Eieni aga capigi bașa, unde a pururea eșam, am văzut dăodată supt cortul Europei, muhurdarul lui Reiz efendi, Osman efendi, și caraculacul lui cheheia beiu. Îmi ziseră că sânt prusieni și să merg / să mă întâlnescu cu dânșii. Unde și mergând mă întâlnii cu conte, Usi. Acesta dă felul lui era dă la Chefilonia, om foarte bun. Vorbia și talienește și grecește și având

mare sevdf ca să vorbească grecește au început să-mi vorbească grecește. Eu și temându-mă ca să nu înțeleagă turcii ce era acolea, căci nu să cuvenea, am urmat a-i grăi talienește și la cea dân-

tâiu întrebare îmi spuse toată pricina venirii sale și

cum că iaste sol și mijlocitor dă pace.

EI venise pă Dunăre dă la Diiu și pricina venirii nu o știa vezirul, măcar că o proorocisem eu. Îi ziseiu solului ca să nu mai spue nimănui pentru ce au venit, până să va întâlni cu vezirul, și

eu încălecaiu și merseiu drept la vezirul și-i spuseiu

pricina, grăind și altele.

Peste doao ceasuri fuse solul adus în ordie, la dăosibite corturi, până i să tălmăciră cărțile și la opt ceasuri fuse adus dă ceauș bașa înaintea vezirului, după obiceiu. Și după ce i să citiră cărțile îl înbrăcară cu blană dă samur, și pă secretar cu blană de cacum și pă stafier cu caftan și să trimiseră iarăș la corturile sale, în ordie, și îndată să purceseră cifte tatari la Tarigrad cu înștiințare la

Împărăție.

Prea puternica înpărăție s-au turburat foarte asupra vezirului, pentru ce să priimească mijlocirea dă pace, arătând că craiul Prusiei, după

datoria aleanții, să cuvenea să dea războiu nemților,ca și nemții sau să ceară și pacea noastră dă la ruși, cu interesurile Porții, sau să să facă aleați cu noi și să arâdice războiu asupra moscalilor. Și în adevăr acesta era interesul prea înaltei Porți.