Împotriva Facebook-ului

Am detestat de la bun început Facebook-ul și îmi mențin contul la capătul unor lungi procese de conștiință, doar pentru a păstra astfel legătura cu colegi universitari aflați departe și pentru a comunica mai rapid cu doctoranzii. O serie de motive ale acestui dispreț pe care l-am nutrit constant ar ține de etică: mi se pare că încalc orice principiu antiplutocratic atunci când, prin click-urile mele, nu fac altceva decât să îmbogățesc o minoritate de acționari ai unei rețele de socializare care posedă deja milioane sau chiar miliarde de dolari americani, după cum mi se pare aberant să dau apă la moară unor servicii secrete preocupate de supravegherea constantă a cetățenilor care, altminteri, se fac vinovate și de încălcarea flagrantă a drepturilor acestora în folosul unor guverne dubioase. Mai grav, aceste social networks, per ansamblu, au ajuns să posede mai multă putere politică decât administrațiile statale însele. Principalul motiv pentru care urăsc Facebook-ul se leagă însă de falsa democratizare a opiniei pe care rețeaua de socializare o impune în chip insidios.

Concret, persoanele care își creează cont pe Facebook nu o fac pentru a schimba opinii nevinovate cu prietenii sau rudele , ci, în general, pentru a epata. Acolo își prezintă ele în chip vulgar și zgomotos toate probele de excepționalitate pe care mințile deficitar educate le pot concepe: de la copii la vacanțe exotice și de la mașini de teren la locuințe de lux. Mai mult, Facebook-ul devine locul geometric al celor care scriu: poezii, proză, teatru, practic, orice. Acest lucru, nevinovat la prima vedere, nu a făcut decât să demonetizeze scrisul artistic al profesioniștilor: oamenii neinstruiți au impresia că două versuri abia însăilate pot sta cu egal orgoliu lângă poeme ale unor autori consacrați, fiindcă, nu-i așa?, status-urile sunt egale. Această democratizare în minus a scrisului profesionist a anulat și distincția publicării tradiționale, în volum: ce nevoie mai ai să citești cărți dacă poți parcurge, gratuit, bucăți de „geniu” pe rețeaua de socializare?

Ce se poate face? Mă tem că acum este prea târziu pentru a adopta soluții viabile: un boicot al Facebook-ului din partea scriitorilor profesioniști nu ar face altceva decât să accelereze răspândirea deșertului de originalitate și de competență, care deja amenință calitatea medie a status-urilor.

De asemenea, o mai bună reglementare a vieții private și a ceea ce ar trebui să implice aceasta (recte, caracterul personal) rămâne un deziderat utopic: oamenii obișnuiți nu vor ca viața lor privată să rămână un fenomen pur personal; din contra, se simt flatați dacă alții îi bagă în seamă, chiar dacă, de cele mai multe ori, aceasta se întâmplă for all the wrong reasons.

Îmi permit să închei, totuși, într-o notă pronunțat optimistă, cu speranța că boala civilizației post-industriale, plictiseala care se instalează rapid în psihicul comun odată stimulul inițial consumat, nu va întârzia să se manifeste. Odată instalată, l’ennui ne va salva pe toți indivizii raționali de această calamitate virtuală, care a pus între paranteze nu numai intimitatea și discreția, ci însăși ideea de bun-simț.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

NOUA LITERATURĂ

Proza lui Marius CĂRBUNESCU vădește din capul locului predilecția scriitorului pentru realismul frust, pentru detaliul necosmetizat, decupat – când vine vorba de realitatea exterioară – cu precizia unei camere de filmat. În ceea ce privește lumea interioară, putem detecta fără dificultate tentația de a explora – cu dezarmantă lipsă de ipocrizie – tocmai zonele problematice ale sinelui, plăcerea de a inciza cu sânge rece acolo unde alți artiști ar alege să „cosmetizeze” superficial. Ura, repulsia viscerală, anxietatea sunt doar câteva dintre stările pe care naratorul le radiografiază cu consecvență – și, aș adăuga, cu o anume voluptate masochistă – dând la iveală treptat, din „frânturi de viață recondiționate” un soi de foto-montaj crud și – în general – pasionant.

Catrinel POPA    

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Hristoitie au Școala moralului

de Anton-Pann

Recomandată de Ioan Cristescu

​Ed. Muzeul Literaturii Române

Anton Pann, prin București. Cultura in direct, MNLR

Catrinel POPA recomandă

La sfârșitul lecturii parcă îți vine să mai cauți o altă carte de-a autorului (după ce am citit mai demult Moartea pinguinului și Legea melcului, mă grăbesc să încep Lăptarul de la miezul nopții). Presimt că voi râde copios. Printre lacrimi.          

Andrei Kurkov, Grădinarul din Oceakov. Traducere din limba rusă și note de Antoaneta Olteanu, Pitești, Editura Paralela 45, 2019

Ignacio Martínez de Pisón – Fin de temporada (Sfârșitul sezonului)

Multe premii și multe cărți publicate are Martínez de Pisón, dintre care: Filek: El estafador que engañó a Franco, La buena reputación, El día de mañana. Volumul propus apare în august și, știu, nu ne luăm după copertă, dar ce bine arată, o spune chiar autorul. Povestea începe în ’77 lângă granița cu Portugalia, când doi tineri vor să ajungă la o clinică, dar destinul le pregătește altceva. După douăzeci de ani adolescenta nu mai e de mult adolescentă, are un fiu și un scop: să-și recupereze campingul din Costa Dorada. Este o carte despre legătura mamă-copil, despre repetarea greșelilor și despre trecutul care revine, cât timp sunt lucruri nerezolvate.

Alexandra NICULESCU

Federico García LORCA - Poetul la New York 

Imaginea cosmopolită și stridentă a New Yorkului, de la ambalajul strălucitor la esența lui dramatică. Poeme recomandate de OPTm.

ART

Bani negri (pentru zile albe)

Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

Proză românească 2020

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

CARTE DE VACANȚĂ

ART

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

O poveste plasată în plină epocă elisabethană, în anul 1596, la Stratford-upon-Avon.

Anul BEETHOVEN

Tribuna învățământului, într-o nouă formulă, editată de ART. Director: Sorin Ivan

Copyright © optmotive.ro