Trista poveste a cavalerilor rătăcitori printre cuvintele zilnice

Probabil că Don Quijote ar părea mai puțin dus cu pluta dacă s-ar hotărî să salveze oceanele de plastic, decât dacă ar declara că vrea să-l salveze pe "ca și" de lupta inutilă cu cacofoniile. Dar la fel de probabil e că nu s-ar putea abține, descoperind o altă luptă cu morile de vânt. Că nu altceva este inutila sacrificare a lui "ca și” comparativ, cu aruncarea lui într-o bătălie pentru care nu numai că nu e calificat, dar credem că nici măcar lupta n-ar trebui purtată.

Cât de monstruos sună, un enunț de genul: "mă aflu aici ca și corigent" în loc de "mă aflu aici în calitate de corigent". Cacofonia rezultată din întâlnirea a două cuvinte care creează rumoare, nefiind o întâlnire a lui CĂ și CA. În greacă înseamnă "sunet urât". În al doilea rând, atunci când vorbim, o simplă reformulare sau chiar o scurtă pauză, dacă nu mai avem timp să ne repliem, ar fi o tactică mult mai eficientă, decât introducerea unor cuvinte-tapon, ca acest impropriu "ca și". Poate că nu câștigi războiul cu eleganță, dar măcar nu te poate acuza nimeni că ai dobândit o victorie rușinoasă printr-un șiretlic, folosindu-te de un "ca și" potrivit doar comparațiilor.

Altfel, ca și Don Quijote, ne luptăm și noi cu morile de vânt, iar între timp ne împăunăm cu cacofonii mai perfide decât "ca copiii”, de pildă "cu romanul acesta scriitorul își dovedește maturitatea." În schimb, deși m-aș alia oricând cu Pașadia ca să păstrez vestigiile, cum sunt "copertele" învinse de arivistele "coperți", parcă în cazul lui "sînt" i-aș da o replică în stilul lui Pirgu: "Da' mai lasă-ne, bre, cu SUNT ăsta al matale! Că a scoborât în română din stirpe latină, fix cu aceeași formă ca-n vremea lui Cicero, cam ca auctorele nostru Mateiu din stirpea aristocratică a lui Caragiale de Haimanale." Chiar dacă spunem în continuare "sînt", că așa sună pre limba noastră strămoșească, ar fi de apreciat totuși încăpățânarea cu care personaje din neamul cavalerilor și al crailor luptă pentru cauze pierdute, așa cum este și iluzoria vânătoare de cacofonii, prin acea armă fragilă, numită "ca și”.

Anca ȘURIAN-CAPROȘ

Licențiată în științe filologice, jurnalist, realizator radio (RRA).

ScriitoriOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

Cristina Bogdan despre revista

OPT motive

Cartea săptămânii

Recomandări

Evocări

Volum recomandat de Denisa POPESCU

Apărută la Ed. EIKON, 2018 (coordonator: Diana Vrabie), volumul Chișinău. Evocări interbelice reunește o serie de ”mărturii sugestive”, semnate de scriitori interbelici.

Alin Mureșan, recitind Gherla

Dan Sociu: Lazăr

Noutăți

Clasic

Catrinel Popa recomandă

Povestea fără sfârșit de Michael Ende

Doamne, se pornise o ploaie, o vânătă ploaie de seară și noapte

Copyright © optmotive.ro

Echipa