Galofobia lui Auden

Poetul W.H. Auden era un individ șocant.

Personajul în sine este plin de contradicții, precum s-ar și cuveni să fie un individ cu convingeri marxiste în tinerețe și cu credințe anglicane la senectute. În tot acest timp însă, el rămâne atras aproape exclusiv de băieți, așa cum se autoironizează cu aplomb într-un distih din tinerețea de la Cambridge, transcris cifrat:

„The pleasures of the English nation

Copotomy and sodulation”.

Ingenioasa inversiune sugerează, desigur, „sodomy and copulation”.

Cel mai surprinzător aspect în comportamentul social al lui Auden era însă constituit de galofobia sa: nu-i putea suporta pe francezi și, prin extensiune, detesta Franța în ansamblu. Acesta este și motivul pentru care, obținând suficienți bani ca să-și permită o casă de odihnă, a preferat să și-o cumpere în Austria.

Orice francez suficient de cosmopolit ca să nu mai ridice probleme în ochii lui era descris drept „îmblânzit”: aceasta însemna că respectivul era fluent în engleză și că nu aducea constant în discuție meritele patriei natale.

Un incident la o cină, oferită în cinstea compozitorului Nicolas Nabokov în America, îl surprindea pe Auden angajat într-o dispută verbală extrem de aprinsă cu o „broască” (așa cum erau numiți urmașii lui Clovis). Auden mătura pe jos cu Gide, pornind de la cartea acestuia Si le grain ne meurt (publicată în 1924), în care prozatorul descrie o noapte de sex torid în compania unui adolescent arab, continuată între dune, până după răsăritul soarelui. Auden fumega:

„Gide este un mincinos înfumurat. Cum putea să mai aibă orgasm după o noapte de amor? Pariez că nu putea obține nici măcar o erecție”.

Biograful și prietenul lui Auden, Charles Osborne, nu ne oferă, din păcate, detalii legate de reacția publicului prezent la masă, însă, având în vedere că scena s-a petrecut în timpul războiului, mai precis, în 1943, ea nu putea fi decât una de „șoc și groază”, cum ar spune un dicton cinic, pus în circulație de administrația Bush în istoria recentă.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

ScriitoriOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

Cristina Bogdan despre revista

OPT motive

Cartea săptămânii

Recomandări

Evocări

Volum recomandat de Denisa POPESCU

Apărută la Ed. EIKON, 2018 (coordonator: Diana Vrabie), volumul Chișinău. Evocări interbelice reunește o serie de ”mărturii sugestive”, semnate de scriitori interbelici.

Alin Mureșan, recitind Gherla

Dan Sociu: Lazăr

Noutăți

Clasic

Catrinel Popa recomandă

Povestea fără sfârșit de Michael Ende

Doamne, se pornise o ploaie, o vânătă ploaie de seară și noapte

Copyright © optmotive.ro

Echipa