Eros și literatură

În adolescență și chiar mai târziu, am citit literatură erotică, bineînțeles, am căutat paginile fierbinți și am vizualizat cu nesaț gesturile niciodată suficiente din episoade care niciodată nu făceau parte din acțiunea principală.

Literatura română are o tradiție în privința erotismului. Fără a mai vorbi despre romantism, adică trecând direct la interbelici, aș da în fugă niște pagini, pe care le-am citit toți: iubirea magică voiculesciană, întâlnirile destinale din proza lui Eliade, realismul îndulcit, din nuvelistica lui Gib Mihăiescu, ori banal, ca în povestirile lui Cezar Petrescu, amorurile fandosite ale lui Minulescu, kierkegaardismul diluat al lui Holban, iubirea îmbolnăvitoare a lui Camil, poveștile trivializate cu artă ale lui G. M. Zamfirescu. Ar fi doar câteva dintre filele doveditoare. Se poate vorbi despre o pasiune constantă pentru temă, mai ales pentru iubirile socotite autentice - Zilele și nopțile unui student întârziat, al lui Gib Mihăescu, fiind chiar o marcă între limitele căreia se dezvoltă asiduu romanul actual al ultimei generații. Doar limbajul diferă.

Pe lângă această tradițională linie, există literatura frustraților care izbutesc periodic să împrospăteze expresia, mă refer la literatura de avangardă, de ieri și de azi. Chiar când nu este vorba despre valori incontestabile, scriitorii bravadei licențioase au avut meritul de a răscoli apele stătute și de a-i trezi pe artiștii geniali. Apunake se citește și astăzi, dar în clubul unei minorități boeme, la rândul ei, aflată în plin act de bravadă. De-aici vin extravaganțele lui Vinea (din Lunaticii), proza lui Arghezi ori Zenobia, mai încoace.

Și să nu uităm literatura erotică a comunismului! Cu tot fondul ei proletar și propagandistic, a dat povești violente ca ale lui Fănuș Neagu ori Marin Preda, dramatice și problematizate ca ale lui Breban și un șir lung de viziuni artificioase, ieșite din dezamăgirea optzeciștilor, trădați de viață, în vârtejul destrămării sociale.

Pe acest morman de scriituri se ridică proza erotică actuală, dar cumva mai preocupată de gustul consumist al istoriei. Prin urmare, emanciparea tematică n-a lipsit niciodată. Bătălia se dă pentru canalul care unifică pornografiile cu arta preocupată de eros, adică stimulul și sublimarea lui. Ne aflăm într-un timp al tuturor posibilităților.

Cât privește limbajul licențios, această zonă este complet nesemnificativă pentru artă. Nu aici se află emanciparea, ci în aceeași veche valoare a cuvântului, de a face să fluture sufletul celui care îl primește. Cuvântul interzis prin uz social trezește dorințele, pune sângele în mișcare, dar nu rămâne înfipt în fruntea istoriei. E sortit să ardă repede.

De aici și granița labilă dintre compliment și înjurătură, amândouă suspecte de un erotism nesaturat.

Și ca să ne relaxăm un pic, vă voi povesti o stare de fapt, care poate deveni oricând literatură. Eram cândva într-un hypermarket, când am auzit lângă urechea mea o voce de adolescent, spunând o frază cam șoptită, din care eu n-am înțeles decât un singur cuvânt, anume țâțe. Era o voce care mi s-a părut impertinentă, batjocoritoare. M-a extras ca o pensetă din studiul meu adâncit. Bineînțeles, toate astea mi-au trecut pasager prin minte, căci în realitatea acelei zile de cumpărături m-am întors fulgerător să văd cine zice ce zice, să mă uit în ochii lui și să răspund după caz. Pe lângă mine se foiau doi chinezi, un băiat și-o fată, tot așa preocupați de cumpărături, care spuneau multe cuvinte ascuțite, din care nu lipsea ț-urile. Uitându-mă la ei, văzându-le fețele, m-a fulgerat gândul că probabil vorbeau despre Heidegger.

Prin urmare, erotismul este o temă care ia forma dorințelor, fantasmagoriilor, coșmarurilor ori a altor zei care stăpânesc lumea fiecăruia. Dincolo de aceasta nu există decât ațâțări fără număr. Nu fraza are importanță, ci locul  pe care-l găsește pregătit.

Când scriu o scenă erotică, îmi vin în minte celelalte, scrise până acum. Într-un fel se leagă epic, fac parte dintr-o poveste. Dar grija mea cea mare este să servească temei, să nu rămână o secvență ilustrativă pentru sex, pe care o cititoare de fragmente s-o colecteze în pagina dorințelor ei ratate.

Am auzit de multe ori că proza se scrie la maturitate și că ai certitudinea maturității abia după ce ai scris un text erotic. Acum, după ce-am parcurs atâtea etape scriitoricești, pot să spun că nu scenele de genul ăsta sunt greu de scris. Greu este să scrii despre o iubire frumoasă și morală. Pentru asta iți trebuie geniu.

Doina RUȘTI

A scris trilogia fanariotă, compusă din romanele Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015), după ce și-a căpătat consacrarea prin alte două romane: Fantoma din moară (2008) și Lizoanca la 11 ani (2009). A mai scris Zogru (2006), Cămașa în carouri (2010), Logodnica (2017), Omulețul roșu (2004) ș.a. Cronici/exegeze pozitive în El Mercurio (Santiago de Chille), Neue Zürcher Zeitung, Il Manifesto, Las Últimas Noticias, La Jornada (Mexico City), Stato Quotidiano, Turia, La Stampa, La Opinión, Beijing Daily, Il Libero, Magyar Nemzet, La Repubblica etc. Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România (pentru Fantoma din moară) și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române (pentru Lizoanca). Afilieri: USR, PEN, DACIN SARA, ACF. http://doinarusti.ro

NOUA LITERATURĂ

Alina PAVELESCU, autoarea romanelor Moștenirea babei Stoltz și Sindromul Stavroghin, propune un fragment de proză confesivă, scrisă cu o sinceritate debordantă, care atrage imediat cititorul în cursă, fiindcă este vorba despre o capcană până la urmă: tonul direct, colocvial și cursiv, de la început, devine, pas cu pas, de un dramatism la limita suportabilului. Alina își țese meticulos și amenințător textul în jurul personajului său, Marta, așa cum un păianjen dă târcoale prăzii prinsă în pânză. Secvența finală, de un lirism șocant, încununează un text bine scris și un autor sigur pe mijloacele sale de exprimare.

Andrei MOCUȚA

CARTEA SĂPTĂMÂNII

O istorie a blestemului

de Dan Horia MAZILU

Recomandată de Cristina BOGDAN

T​ârgul Cărții

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Juan Marsé –* Viaje al sur*

Viaje al sur va apărea în august și eu abia aștept s-o citesc pentru că sunt fan Marsé de când am citit Últimas tardes con Teresa -care a fost desemnată de publicul spaniol cea mai bună/iubită carte a lui Marsé. În Viajes al sur, scriitorul își alege ca punct de referință anul 1962, când călătorește prin Sevilla, Cádiz și Málaga, însoțit de doi prieteni. Voia să scrie o cronică de călătorie în care să insereze fotografii și idei pe care regimul franchist le-ar fi interzis. La timpul respectiv cartea nu a putut fi publicată și multă vreme s-a crezut chiar că manuscrisul a fost pierdut. O informație în plus pentru fani: cartea era semnată inițial cu pseudonimul Manolo Reyes (numele real al lui Pijoaparte). Este un jurnal de călătorii, un denunț politic, dar și un portret social și moral al Spaniei de atunci.

Alexandra NICULESCU

Joachim SCHNERF - La noapte

Un scurt roman care se deschide cu perspectiva pregӑtirilor pentru noaptea de Paște, pe care familia lui Salomon urmeazӑ s-o petreacӑ. Doar cӑ, în noaptea ce vine, dupӑ 50 de ani, Salomon nu o va mai avea alӑturi pe soția sa, decedatӑ rapid, din cauza unui cancer. De la primele fraze suntem prinși în povestea tulburӑtoare a unui cuplu de evrei care s-a iubit profund pânӑ în ultima clipӑ. Mai sunt și cele douӑ fete, Michelle și Denise, soții lor cât și cei  doi nepoți - copiii lui Michelle. Salomon este bunicul original, luând viața pozitiv, cu umor, ca unul care știe ce înseamnӑ sӑ fi scӑpat din lagӑrele de concentrare. Desigur ritualul sӑrbӑtorilor, cu legile și codul specific, imuabil (cititorii pot astfel afla semnificația unor gesturi și formulӑri) este însoțit de evocarea tuturor membrillor familiei a cӑror personalitate se contureazӑ gradual printre râsete și momente de subtilă tandrețe, mișcătoare, dezvӑluind un scriitor de mare sensibilitate. Joachim Schnerf, editor parizian în viața de toate zilele, are, la numai 33 de ani, siguranța unui autor încercat.

Editura Eikon, 2020

Florica Ciodaru-COURRIOL, traducătoarea cărții

AVANPREMIERĂ

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

NOUTĂȚI

Trafica Europe, nr 18

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

„Orfeu a coborât în Infern ca să salveze o singură ființă și încă o ființă mult iubită, Cristos a coborât pentru toți oamenii, pentru toți cei care muriseră de la Adam încoace, milioane și milioane de necunoscuți și de necunoscute."

Mircea ELIADE - Nouăsprezece trandafiri

Concurs

Participarea la concurs se face prin completarea unui FORMULAR DE ÎNSCRIERE aici. 

Vă rugăm să citiți condițiile de participare în Regulamentul Oficial, pe blogul Arthur aici.

Editura Seneca, la Cărturești

ART

Recomandări OPTm

LITERA, la Cărturești

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro