Mustața lui Hitler

TEATRU

TIPUL, apoi TIPA

TIPUL se privește în oglindă. Are o mustață à la Hitler. Intră TIPA, îi observă mustața și-ncepe să râdă. Nu se mai oprește din râs. TIPUL e deconcertat, nu știe cum să reacționeze și cum s-o oprească pe TIPĂ din râs. Își lasă brațele a neputință. La un moment dat, TIPA încetează să mai râdă.

TIPUL Asta-i părerea ta?

TIPA Știi că ești nebun, nu?

TIPUL De ce?

TIPA Mai și-ntrebi...

TIPUL Mă așteptam să-ți placă.

TIPA De unde până unde?!

TIPUL Nu-ți place?

TIPA Ce să-mi placă? Chestia aia de sub nasul tău?

TIPUL Da. Și de ce nu-i spui pe nume?

TIPA Mustața lui Hitler.

TIPUL o privește.

Ce?

TIPUL E mustața mea.

TIPA Nu.

TIPUL E-a mea!

TIPA E-a lui!

TIPUL Sunt firele mele, din pielea mea, sub nasul meu.

TIPA Mustața aia e a lui Hitler.

TIPUL Pune mâna, e a mea.

TIPA Degeaba, eu îl văd pe Hitler.

TIPUL Hitler e mort și-ngropat.

TIPA Ascultă: ce crezi că obții cu asta?!

TIPUL Cum–

TIPA Ce te-a făcut să crezi c-o să-mi placă? Sau că măcar o s-accept?

TIPUL Păi–

TIPA Mustața aia arată ce crezi despre mine.

TIPUL Ete, fleoșc!

TIPA Dacă tu ai crezut c-o să accept mustața aia, înseamnă că ai o părere proastă despre mine.

TIPUL Dimpotrivă! Am avut încredere în tine.

TIPA Nu-i vorba de încredere: e vorba de gust.

TIPUL o privește lung.

Da, de gust, dragul meu. Mi-ai atribuit un gust îndoielnic. Asta-mi arată că nu mă cunoști.

TIPUL Nu te credeam snoabă.

TIPA A, și dacă-mi place mustața aia, nu-s snoabă!

TIPUL Exact.

TIPA Dar cu siguranță sunt o persoană de prost gust.

TIPUL N-am zis asta.

TIPA ridică din umeri.

Deci eu sunt de prost gust!

TIPA Cu mustața lui Hitler, da.

TIPUL Nu-i mustața lui Hitler.

TIPA ridică din umeri.

E-a lui Chaplin.

TIPA Care l-a jucat pe Hitler.

TIPUL De ce te-ai gândit din prima la Hitler?

TIPA Păi la cine?!

TIPUL La Chaplin. La Bran.

TIPA Mustața lui Bran stătea pe un balon. Fața ta nu-i un balon.

TIPUL Și Chaplin? De ce nu te-ai gândit întâi la Chaplin?

TIPA Nu știu. (Pauză) Pur și simplu l-am văzut pe Hitler.

TIPUL Dar sunt eu!

TIPA Cu mustața lui!

TIPUL E-a mea, pentru numele lui Dumnezeu!

TIPA Are forma mustății lui, deci... e-a lui.

TIPUL Și de-asta nu pot să port și eu o astfel de mustață?!

TIPA Da.

TIPUL Mustața asta, tocmai fiindcă e a lui Hitler, e forma mea de libertate.

TIPA (Râzând) O – la – la!

TIPUL Da!

TIPA De-aia ai făcut asta?!

TIPUL o privește contrariat.

E o declarație?!

TIPUL Da!

TIPA Ești cretin?

TIPUL Mă faci cretin?!

TIPA Doar te-ntreb: ești?

TIPUL Dacă pot purta mustața asta, sunt liber.

TIPA Mustața lui Hitler?!

TIPUL De ce toți se gândesc la Hitler?

TIPA Nu știu. Poate fiindcă a fost cel mai rău.

TIPUL Mai rău decât Chaplin?!

TIPA râde.

TIPA: Chiar ești cretin.

TIPUL (După o pauză) Am înțeles că femeilor le place mustața asta... jos.

TIPA îl privește contrariată.

Că-și epilează Muntele lui Venus în forma mustății lui Hitler.

TIPA Nu eu.

TIPUL Și dacă te rog să–

TIPA Nu! Ce dracu ai?! Acum vrei să vezi mustața aia și pe pubisul meu?!

TIPUL Ar fi nice.

TIPA (După o pauză) Nu te mai recunosc. (Pauză) Hai, termină cu prostiile! Dă-ți jos mustața aia și–

TIPUL Serios acuma: de ce să-l las pe Hitler să-mi confiște dreptul de-a purta o astfel de mustață?!

TIPA Dar toți se vor gândi la Hitler, nu la tine!

TIPUL Toți? Absolut toți?!

TIPA Mă rog, unele triburi africane s-ar putea să nu se gândească.

TIPUL Deci nu pot fi liber decât într-un trib din Africa?

TIPA (După o pauză) Poți fi liber și-aici – dar n-o să te mai vadă pe tine. O să-l vadă pe Hitler.

TIPUL are un aer de învins. TIPA se apropie consolatoare, vrea să-l sărute. Se oprește la un milimetru de buzele lui. Se retrage. TIPUL o privește contrariat.

TIPA Nu pot.

TIPUL Termină cu prostiile.

TIPA Nu pot.

TIPUL dă să o sărute. TIPA îi pune mâna în piept.

Eu nu mă sărut cu Hitler.

TIPUL Nu sunt Hitler.

TIPA Știi ceva? Știi ceva...?! Vrei să te sărut, vrei să facem dragoste, vrei să fii cu mine – sau vrei să fii liber?

TIPUL Nu-mi vine să cred c-ai spus asta.

TIPA De ce nu răspunzi?

TIPUL Cum să răspund la așa ceva?!

TIPA Du-te și dă-ți jos mustața.

TIPUL (După o pauză lungă) Nu.

TIPA Deci ai ales. Ai ales o mustață în locul meu. Chiar ești–

*TIPUL tace. TIPA dă să iasă. TIPUL o prinde de mână. *

TIPUL Am ales libertatea.

TIPA L-ai ales pe Hitler.

TIPUL Nu!

TIPA se smucește, TIPUL o ține.

Nu te las să pleci până nu-nțelegi.

TIPA Dă-mi drumul!

TIPUL Dar nu-nțelegi?! Dacă nu-mi pot lăsa ce mustață vreau, nu pot fi liber!

TIPA (Resemnată) Bine, ești liber. Dar cu mine ai terminat-o.

TIPUL Vreau să știi, să știi!

TIPA Păi știu.

TIPUL Nu. Nu! Nu știi. Nu crezi.

TIPA Și dacă mă ții de mână, crezi că mă convingi?

*TIPUL îi dă drumul, resemnat. TIPA îl privește. *

TIPUL Dac-aveam mustăți de husar, era altfel?

TIPA Da. (Scurtă pauză) Nu știu. (Scurtă pauză) Îți dai jos mustața aia?

TIPUL (După ce o privește câteva secunde) Nu.

TIPA Gândește-te bine. O să ies pe ușa aia și n-o să mă mai vezi.

TIPUL Nu.

(Scenă din piesa Mustața lui Hitler, cu premiera profesionistă în noiembrie 2019, la Iași. Regia: Vlad Volf & Alexandra Vieru

Mihai IGNAT

A debutat ca poet și-a cunoscut succesul mai ales ca dramaturg. Dintre volumele de versuri amintim Klein (1995), Eu (1999), Klein spuse (2001), Poeme in doi (2003) s.a.* Debutul în dramaturgie s-a produs cu montarea piesei *Crize, la Radio BBC, Londra. Au urmat numeroase piese de succes, jucate pe multe scene europene. Cele mai cunoscute volume sunt: Patru cepe degerate, Crize, Meserii si fundaturi, Black Sitcom, Patru piese intr-un act, Fermoare, nasturi si capse, Toti privesc inainte si Ei sunt printre noi. A fost tradus în engleza, germana, ceha, polona, rusa, bulgara, spaniola si greaca. Premul UNITER. Mihai este conferentiar la Facultatea de Litere a Universitatii „Transilvania” din Brasov.

Scriitori și creatori de ficțiuneOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

NOUA LITERATURĂ

Alina PAVELESCU, autoarea romanelor Moștenirea babei Stoltz și Sindromul Stavroghin, propune un fragment de proză confesivă, scrisă cu o sinceritate debordantă, care atrage imediat cititorul în cursă, fiindcă este vorba despre o capcană până la urmă: tonul direct, colocvial și cursiv, de la început, devine, pas cu pas, de un dramatism la limita suportabilului. Alina își țese meticulos și amenințător textul în jurul personajului său, Marta, așa cum un păianjen dă târcoale prăzii prinsă în pânză. Secvența finală, de un lirism șocant, încununează un text bine scris și un autor sigur pe mijloacele sale de exprimare.

Andrei MOCUȚA

CARTEA SĂPTĂMÂNII

O istorie a blestemului

de Dan Horia MAZILU

Recomandată de Cristina BOGDAN

T​ârgul Cărții

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Juan Marsé –* Viaje al sur*

Viaje al sur va apărea în august și eu abia aștept s-o citesc pentru că sunt fan Marsé de când am citit Últimas tardes con Teresa -care a fost desemnată de publicul spaniol cea mai bună/iubită carte a lui Marsé. În Viajes al sur, scriitorul își alege ca punct de referință anul 1962, când călătorește prin Sevilla, Cádiz și Málaga, însoțit de doi prieteni. Voia să scrie o cronică de călătorie în care să insereze fotografii și idei pe care regimul franchist le-ar fi interzis. La timpul respectiv cartea nu a putut fi publicată și multă vreme s-a crezut chiar că manuscrisul a fost pierdut. O informație în plus pentru fani: cartea era semnată inițial cu pseudonimul Manolo Reyes (numele real al lui Pijoaparte). Este un jurnal de călătorii, un denunț politic, dar și un portret social și moral al Spaniei de atunci.

Alexandra NICULESCU

Joachim SCHNERF - La noapte

Un scurt roman care se deschide cu perspectiva pregӑtirilor pentru noaptea de Paște, pe care familia lui Salomon urmeazӑ s-o petreacӑ. Doar cӑ, în noaptea ce vine, dupӑ 50 de ani, Salomon nu o va mai avea alӑturi pe soția sa, decedatӑ rapid, din cauza unui cancer. De la primele fraze suntem prinși în povestea tulburӑtoare a unui cuplu de evrei care s-a iubit profund pânӑ în ultima clipӑ. Mai sunt și cele douӑ fete, Michelle și Denise, soții lor cât și cei  doi nepoți - copiii lui Michelle. Salomon este bunicul original, luând viața pozitiv, cu umor, ca unul care știe ce înseamnӑ sӑ fi scӑpat din lagӑrele de concentrare. Desigur ritualul sӑrbӑtorilor, cu legile și codul specific, imuabil (cititorii pot astfel afla semnificația unor gesturi și formulӑri) este însoțit de evocarea tuturor membrillor familiei a cӑror personalitate se contureazӑ gradual printre râsete și momente de subtilă tandrețe, mișcătoare, dezvӑluind un scriitor de mare sensibilitate. Joachim Schnerf, editor parizian în viața de toate zilele, are, la numai 33 de ani, siguranța unui autor încercat.

Editura Eikon, 2020

Florica Ciodaru-COURRIOL, traducătoarea cărții

AVANPREMIERĂ

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

NOUTĂȚI

Trafica Europe, nr 18

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

„Orfeu a coborât în Infern ca să salveze o singură ființă și încă o ființă mult iubită, Cristos a coborât pentru toți oamenii, pentru toți cei care muriseră de la Adam încoace, milioane și milioane de necunoscuți și de necunoscute."

Mircea ELIADE - Nouăsprezece trandafiri

Concurs

Participarea la concurs se face prin completarea unui FORMULAR DE ÎNSCRIERE aici. 

Vă rugăm să citiți condițiile de participare în Regulamentul Oficial, pe blogul Arthur aici.

Editura Seneca, la Cărturești

ART

Recomandări OPTm

LITERA, la Cărturești

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro

Echipa