Sirma Voivoda

Cineva din Macedonia de Nord mi-a spus că ei au avut mai multe fete haiduci, rămase în cronici sau balade, și vreo două mușeati capidani, frumoase căpitane, prima fiind Sirma Voivoda. La sârbi, bulgari și macedoneni, voivoda înseamnă și căpitan de haiduci, pe lângă alte feluri de șefi.

Sirma Strezova Krsteva s-a născut în 1776, în satul Tresonce din Debar, fiică unică a unei familii de aromâni. Sirma înseamnă mătase. Tatăl ei, Petre Vrleski, era pictor autodidact și zidar, care învățase limbile tuturor popoarelor vecine, pe unde lucrase. Mama ei, Anka, țesea și broda. Tatăl fiind plecat cu munca, fata crescuse în poveștile haiducești ale bunicului și își ajuta mama cu tot ce era nevoie în gospodărie, responsabilități atât tradițional feminine, cât și masculine. Era harnică și puternică.

Într-o zi, satul a fost înconjurat de turci puși pe jaf. Sirma și mama ei s-au refugiat într-o peșteră din muntele Skrka, găsind, la întoarcere, satul prădat și ars. Oamenii își jeleau copiii răpiți – fetele pentru haremuri, băieții pentru a deveni ieniceri. Prietena cea mai bună a Sirmei, Ruza, fusese luată și ea. Sirma a plâns-o ca pe o soră.

Iar revolta a născut dorința să exerseze arma.

În anul 1791 s-a zvonit prin sate că haiducii urmau să se întâlnească, de Sfântul Gheorghe, pe muntele Stogovo din Mijak, să-și organizeze cetele și să depună jurământ de răzbunare pe jefuitorii turci și albanezi.

Sirma avea 18 ani. S-a îmbrăcat bărbătește și-a plecat la adunare, fără să știe nimeni. La locul stabilit erau vreo 70 de bărbați înarmați, cel mai cunoscut fiind Micho, din satul ei. El a supravegheat întrecerile la călărie, la tras cu pușca, la aruncat cu pietre, hotărându-se ca cel mai bun să fie ales căpitan. Sirma a tras prin mai multe inele, aliniate unul după celălalt, atârnate de o creangă, fără să rateze niciodată. Toate încercările le-a câștigat, însă la tras cu pușca și la cățărat a fost de neegalat.

Cel mai tânăr haiduc, Sirma, a fost acceptată în mod unanim la conducerea cetei, fiind căpitan din 1791 până în 1813. După ce au jurat cu toții, pe cruce (brodată pe fond roșu) că vor urmări cu prețul vieții pe jefuitorii, steagul a fost încredințat crușoveanului Velko Spirov, ieșit al doilea la întreceri.

Ceata lor a apărat creștinii din munții Stogovo, Krchin și din împrejurimi, timp de douăzeci și trei de ani. Localnicii îi adăposteau, le dădeau merinde, medicamente și cele trebuincioase. Raidurile lor erau rapide, încununate de succes, pentru că se bazau pe informații exacte. Toți haiducii erau iubiți de săteni, însă mai ales căpitanul.

Luptătorii au aflat că erau conduși de o femeie vreo zece ani mai târziu, în timpul unei lupte, când o lovitură de iatagan i-a tăiat nasturii de la cămașă. Îndrăznețul arnăut a fost ucis, să nu răspândească vestea. Dar, la un moment dat, haiducii tot au destăinuit celor din familie că o femeie le era căpitan, născându-se balada Sirmei Voivoda, care a inspirat și alte fete curajoase, sătule de nedreptăți, s-o urmeze. Una dintre acestea a fost Todorka Stoianova, crușoveană, rămasă și ea în balade, care a haiducit trei ani, fiind descoperită că era fată când a fost rănită.

La încheierea războiului ruso-turc din 1812, cu mari pierderi de teritorii pentru turci, Serbia a fost declarată autonomă, ceea ce i-a determinat pe otomani să își întărească stăpânirea în zonele care le rămăseseră. În anul 1813, Sirma a renunțat la haiducie și s-a măritat cu stegarul, Velko Spirov. Au locuit la Crușova o vreme, apoi s-au mutat la Prilep, ducând o viață relativ liniștită.

Acolo, în 1856, la 80 de ani, l-a cunoscut pe scriitorul Dimitar Miladinov, care a lăsat singura mărturie scrisă despre ea, după ce i-a ascultat povestea vieții:

"Sirma s-a născut în satul Tresonce din Debar. Îmbrăcată bărbătește, a fost căpitan de haiduci, luptând în munții Babin Trapp, Stogovo, Barbara, Krchin. Bărbații pe care-i conducea în luptă și-au dat seama că era fată când o lovitură i-a smuls nasturii de la cămașă."

Avea 85 de ani în 1862, când a fost ucisă de turci, pe drumul dintre Prilep și Varos, fiindcă unui agă i s-a părut că bătrâna, însoțită de doi nepoți, nu i-a acordat respectul cuvenit. A fost îngropată cu onoruri. Oamenii din Prilep și din împrejurimi au venit în număr mare să-i aducă un ultim omagiu vestitei Sirma Voivoda.

Marina COSTA

Scrie poezie și proză scurtă, dar s-a făcut cunoscută mai ales prin monografii istorice și romane de aventuri, între care amintim Pribegii mărilor (2016), Echipajul (2018), Soarta mercenarului și alte destine (2019) etc. Premii: Premiul I, la Conncursul Național de proză scurtă "Nicolae Velea" (2018), Premiul special* "Fănuș Neagu"* (2019).

Scriitori și creatori de ficțiuneOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

NOUA LITERATURĂ

Alina PAVELESCU, autoarea romanelor Moștenirea babei Stoltz și Sindromul Stavroghin, propune un fragment de proză confesivă, scrisă cu o sinceritate debordantă, care atrage imediat cititorul în cursă, fiindcă este vorba despre o capcană până la urmă: tonul direct, colocvial și cursiv, de la început, devine, pas cu pas, de un dramatism la limita suportabilului. Alina își țese meticulos și amenințător textul în jurul personajului său, Marta, așa cum un păianjen dă târcoale prăzii prinsă în pânză. Secvența finală, de un lirism șocant, încununează un text bine scris și un autor sigur pe mijloacele sale de exprimare.

Andrei MOCUȚA

CARTEA SĂPTĂMÂNII

O istorie a blestemului

de Dan Horia MAZILU

Recomandată de Cristina BOGDAN

T​ârgul Cărții

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Juan Marsé –* Viaje al sur*

Viaje al sur va apărea în august și eu abia aștept s-o citesc pentru că sunt fan Marsé de când am citit Últimas tardes con Teresa -care a fost desemnată de publicul spaniol cea mai bună/iubită carte a lui Marsé. În Viajes al sur, scriitorul își alege ca punct de referință anul 1962, când călătorește prin Sevilla, Cádiz și Málaga, însoțit de doi prieteni. Voia să scrie o cronică de călătorie în care să insereze fotografii și idei pe care regimul franchist le-ar fi interzis. La timpul respectiv cartea nu a putut fi publicată și multă vreme s-a crezut chiar că manuscrisul a fost pierdut. O informație în plus pentru fani: cartea era semnată inițial cu pseudonimul Manolo Reyes (numele real al lui Pijoaparte). Este un jurnal de călătorii, un denunț politic, dar și un portret social și moral al Spaniei de atunci.

Alexandra NICULESCU

Joachim SCHNERF - La noapte

Un scurt roman care se deschide cu perspectiva pregӑtirilor pentru noaptea de Paște, pe care familia lui Salomon urmeazӑ s-o petreacӑ. Doar cӑ, în noaptea ce vine, dupӑ 50 de ani, Salomon nu o va mai avea alӑturi pe soția sa, decedatӑ rapid, din cauza unui cancer. De la primele fraze suntem prinși în povestea tulburӑtoare a unui cuplu de evrei care s-a iubit profund pânӑ în ultima clipӑ. Mai sunt și cele douӑ fete, Michelle și Denise, soții lor cât și cei  doi nepoți - copiii lui Michelle. Salomon este bunicul original, luând viața pozitiv, cu umor, ca unul care știe ce înseamnӑ sӑ fi scӑpat din lagӑrele de concentrare. Desigur ritualul sӑrbӑtorilor, cu legile și codul specific, imuabil (cititorii pot astfel afla semnificația unor gesturi și formulӑri) este însoțit de evocarea tuturor membrillor familiei a cӑror personalitate se contureazӑ gradual printre râsete și momente de subtilă tandrețe, mișcătoare, dezvӑluind un scriitor de mare sensibilitate. Joachim Schnerf, editor parizian în viața de toate zilele, are, la numai 33 de ani, siguranța unui autor încercat.

Editura Eikon, 2020

Florica Ciodaru-COURRIOL, traducătoarea cărții

AVANPREMIERĂ

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

NOUTĂȚI

Trafica Europe, nr 18

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

„Orfeu a coborât în Infern ca să salveze o singură ființă și încă o ființă mult iubită, Cristos a coborât pentru toți oamenii, pentru toți cei care muriseră de la Adam încoace, milioane și milioane de necunoscuți și de necunoscute."

Mircea ELIADE - Nouăsprezece trandafiri

Concurs

Participarea la concurs se face prin completarea unui FORMULAR DE ÎNSCRIERE aici. 

Vă rugăm să citiți condițiile de participare în Regulamentul Oficial, pe blogul Arthur aici.

Editura Seneca, la Cărturești

ART

Recomandări OPTm

LITERA, la Cărturești

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro

Echipa