Scrisorile lui Oscar Wilde

The Letters of Oscar Wilde (Scrisorile lui Oscar Wilde) au fost publicate, pentru prima dată, în 1962, sub îngrijirea mezinului său Vyvyan Holland (numele de familie fiindu-i schimbat discret după scandalul provocat de încarcerarea scriitorului pentru pederastie, delict penal în ipocrita Anglie victoriană și ieșit de sub incidența legii abia acum o jumătate de secol). Pentru că respectiva ediție s-a epuizat destul de rapid, Oxford University Press l-a desemnat pe reputatul Rupert Hart-Davies să pregătească o ediție critică prescurtată din Scrisori, care a fost gata la finele anului 1978, apărând un an mai târziu. Pe aceasta îmi permit s-o recomand anglofonilor români.

Deși Witz-ul lui Wilde nu permite decât puține pasaje pedestre, trei dintre scrisori sunt absolut delicioase și merită discutate pe scurt în aceste rânduri ludice.

Prima epistolă este o simplă telegramă trimisă din Exeter pictorului american James McNeill Whistler (cei pasionați de pop culture și-l amintesc din Bean: The Ultimate Disaster Movie) și datată 10 noiembrie 1883. Rândurile lui Oscar erau provocate de o notă apărută în revista satirică Punch (Le Canard enchaîné în variantă victoriană) care cita o discuție ipotetică dintre cei doi artiști referitoare la două actrițe celebre. Wilde se arată revoltat de inexactitatea raportului: „Punch prea ridicol. Când tu și eu suntem împreună, nu discutăm decât despre noi înșine”. Mai interesant este că ni s-a păstrat și replica telegrafică a lui Whistler: „Nu, nu, Oscar, ai uitat. Când tu și eu suntem împreună, nu discutăm decât despre mine însumi”.

A doua scrisoare amintită, din debutul lunii februarie 1886, îi este adresată editorului de la Pall Mall Gazette și enumeră cele trei clase în care Wilde divide volumele: cărți de citit (celebrități aparent superficiale, cu tendință memorialistică: Cicero, Suetoniu, Giorgio Vasari, Benvenuto Cellini, Saint-Simon etc.), cărți de recitit (aici, regretatul Matei Călinescu ar fi avut o pâine bună de îngurgitat: Platon, Keats etc.) și cărți de evitat (sau „de necitit”: părinții bisericii, minus Augustin, la care se adaugă filosofi eclectic selectați, precum John Stuart Mill sau Voltaire). Nu le recomand studenților să-și alcătuiască listele de lecturi după idiosincrasiile lui Oscar, fiindcă autorii selectați sunt adesea nefrecventabili, iar cei omiși – inconturnabili.

În fine, a treia epistolă menționată, probabil din luna aprilie 1891, îi este adresată lui R. Clegg și conține credo-ul artistic al lui Wilde, încapsulând o genuină și rafinată ars poetica. Iată în ce termeni gândește scriitorul opera de artă: „O operă de artă este inutilă precum o floare este de prisos. O floare înflorește pentru propria bucurie. Câștigăm un moment de bucurie contemplând-o. Aceasta este tot ceea ce se poate spune referitor la relația noastră cu florile”. Aproape că este detectabil aici ecoul gândului poetic al lui Angelus Silesius, misticul silezian care credea că trandafirul înflorește fiindcă înflorește, în absența unui „de ce?”. Patru ani mai târziu, Oscar mergea la închisoarea din Reading, unde urma să ispășească o condamnare de doi ani. Nu a mai trăit decât trei ani după eliberare, iar aceia s-au consumat în privațiuni și umilințe.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

NOUA LITERATURĂ

Alina PAVELESCU, autoarea romanelor Moștenirea babei Stoltz și Sindromul Stavroghin, propune un fragment de proză confesivă, scrisă cu o sinceritate debordantă, care atrage imediat cititorul în cursă, fiindcă este vorba despre o capcană până la urmă: tonul direct, colocvial și cursiv, de la început, devine, pas cu pas, de un dramatism la limita suportabilului. Alina își țese meticulos și amenințător textul în jurul personajului său, Marta, așa cum un păianjen dă târcoale prăzii prinsă în pânză. Secvența finală, de un lirism șocant, încununează un text bine scris și un autor sigur pe mijloacele sale de exprimare.

Andrei MOCUȚA

CARTEA SĂPTĂMÂNII

O istorie a blestemului

de Dan Horia MAZILU

Recomandată de Cristina BOGDAN

T​ârgul Cărții

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Juan Marsé –* Viaje al sur*

Viaje al sur va apărea în august și eu abia aștept s-o citesc pentru că sunt fan Marsé de când am citit Últimas tardes con Teresa -care a fost desemnată de publicul spaniol cea mai bună/iubită carte a lui Marsé. În Viajes al sur, scriitorul își alege ca punct de referință anul 1962, când călătorește prin Sevilla, Cádiz și Málaga, însoțit de doi prieteni. Voia să scrie o cronică de călătorie în care să insereze fotografii și idei pe care regimul franchist le-ar fi interzis. La timpul respectiv cartea nu a putut fi publicată și multă vreme s-a crezut chiar că manuscrisul a fost pierdut. O informație în plus pentru fani: cartea era semnată inițial cu pseudonimul Manolo Reyes (numele real al lui Pijoaparte). Este un jurnal de călătorii, un denunț politic, dar și un portret social și moral al Spaniei de atunci.

Alexandra NICULESCU

Joachim SCHNERF - La noapte

Un scurt roman care se deschide cu perspectiva pregӑtirilor pentru noaptea de Paște, pe care familia lui Salomon urmeazӑ s-o petreacӑ. Doar cӑ, în noaptea ce vine, dupӑ 50 de ani, Salomon nu o va mai avea alӑturi pe soția sa, decedatӑ rapid, din cauza unui cancer. De la primele fraze suntem prinși în povestea tulburӑtoare a unui cuplu de evrei care s-a iubit profund pânӑ în ultima clipӑ. Mai sunt și cele douӑ fete, Michelle și Denise, soții lor cât și cei  doi nepoți - copiii lui Michelle. Salomon este bunicul original, luând viața pozitiv, cu umor, ca unul care știe ce înseamnӑ sӑ fi scӑpat din lagӑrele de concentrare. Desigur ritualul sӑrbӑtorilor, cu legile și codul specific, imuabil (cititorii pot astfel afla semnificația unor gesturi și formulӑri) este însoțit de evocarea tuturor membrillor familiei a cӑror personalitate se contureazӑ gradual printre râsete și momente de subtilă tandrețe, mișcătoare, dezvӑluind un scriitor de mare sensibilitate. Joachim Schnerf, editor parizian în viața de toate zilele, are, la numai 33 de ani, siguranța unui autor încercat.

Editura Eikon, 2020

Florica Ciodaru-COURRIOL, traducătoarea cărții

AVANPREMIERĂ

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

NOUTĂȚI

Trafica Europe, nr 18

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

„Orfeu a coborât în Infern ca să salveze o singură ființă și încă o ființă mult iubită, Cristos a coborât pentru toți oamenii, pentru toți cei care muriseră de la Adam încoace, milioane și milioane de necunoscuți și de necunoscute."

Mircea ELIADE - Nouăsprezece trandafiri

Concurs

Participarea la concurs se face prin completarea unui FORMULAR DE ÎNSCRIERE aici. 

Vă rugăm să citiți condițiile de participare în Regulamentul Oficial, pe blogul Arthur aici.

Editura Seneca, la Cărturești

ART

Recomandări OPTm

LITERA, la Cărturești

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro