Implicarea și hainele ei fistichii

Multe dintre tâmpeniile pe care le auzim ni se par incitante, în ciuda faptului că sună aiurea. Au în ele ceva manipulator, ca și jocul donquijotesc. Prin toamnă, i-am rugat pe niște studenți să scrie o recenzie despre o carte străină, citită recent. Cei mai multi au scris despre un roman de succes. Deja din textele lor mi-am dat seama că n-aș fi citit acea carte. Eram dezamăgită de lecturile lor, dar nu îndrăzneam să le spun. Mai mult chiar, am citit romanul, care mi s-a părut ușurel, melodramatic, diletant. Apoi, zilnic cartea asta a venit peste mine. Imagini, prezentări, de fapt, aceeași prezentare, pe care cred că între timp am învățat-o pe de rost. Cu toate că opinia mea era fermă, de câte ori mă întâlneam cu acest roman, mă simțeam obligată se declar că și eu l-am citit, simțeam imboldul să mă implic.

Când o carte nu-ți place, nu vorbești despre ea. E o pierdere de timp fără justificare. Deși absurd, e totuși firesc să vorbești despre ceva care e la ordinea zilei, cu toate că știi că ordinea asta e artificial construită. În plus, ca a scriitor, uneori paginile pe care le disprețuiești lasă zgârieturi pe orgoliu:)

Tot așa, iau parte la discuții despre opinia stupidă a nu știu cărui guvernant, pentru că m-a luat valul. Nu mă pot abține să nu-mi dau cu părerea despre virus și despre molimă pentru că e o situație la care participăm toți. Emoțional. E o dramă comună, prin urmare, trebuie să mă implic, nu-i așa?

Bineînțeles nu voi lăsa de-o parte conotațiile erotice ale cuvântului. Când un bărbat e implicat înseamnă că s-a îndrăgostit. După cum o femeie implicată a făcut o greșeală. Una este să ai o legătură și alta să ai o relație cu implicare. E diferența dintre întâlnirea rapidă, pe bancheta din spate, și întâlnirea cu flori, lumânărici parfumate șli pahare de vin.

Cum ajunge un om să se implice, să pună pasiune, să-i pese?

Gândindu-mă la tema asta, mai ales la implicarea pasională, îmi vine în minte un episod antologic din Cervantes: Cavalerul Tristei Figuri se întâlnește în drumul său cu niște prizonieri, oameni de toate condițiile, de la borfași la studenți, care sunt duși la închisoare, încolonați, în lanțuri, păziți de câțiva soldați. Don Quijote este un militant pentru libertate, prin urmare, îi eliberează în mod vitejesc, iar aceștia, în loc să profite de situație și să fugă, rămân să poarte un dialog absurd cu Don Quijote și sunt atât de implicați, încât îl iau la bătaie pe salvatorul lor. Ce-i oprește în loc?

Să ne amintim: ocnașii voiau să-și exprime recunoștința. Au fost eliberați - se gândesc să-i mulțumească salvatorului, să facă și ei ceva, acolo, să nu rămână datori. Dar Quijote nu vrea vorbe, ci fapte: le cere să meargă degrabă și să-și depună omagiile la picioarele preafrumoasei Dulcinea del Toboso. În loc să promită și să-și vadă de drum, evadații încep să-l roage să-i scutească de această obligație. Însă Don Quijote este de neînduplecat. Ocnașii trec la explicații, vorbesc despre nebunia de a parcurge atâta drum, încolonați, cu Garda Civilă pe urmele lor, insistă să li se amâne datoria. Pierd timp cu negocierile. Apoi încep să se enerveze, trec la injurii, iar în cele din urmă își iau la bătaie binefăcătorul.

De fapt, fără să-și dea seama, ocnașii se lasă seduși de lumea iluzorie a cavalerului, pe care inițial îl consideraseră nebun, și trăiesc cu intensitate, rupți de realitatea lor istorică. La modul tragic. Se implică.

Nu cererea lui Quijote contează, ci felul în care le-o spune. Mai întâi ține un discurs despre recunoștință, după ce se lăudase cu postura stimabilă de cavaler. Apoi le reproșează că și-au pierdut omenia. Cine este nerecunoscător? Nici măcar câinele!

Și-ncepe jocul: El, o ființă nobilă, i-a eliberat pe ei, înlănțuiți și păziți de soldați. Ocnașii participă la un scenariu, sunt actori și totodată spectatori emoționați ai discursului donquijotesc, care sfidează ridicolul și realitatea morții, cum ar zice Unamuno, dacă-ar mai fi de față. Cum să plece pur și simplu, când se află deja în ecuație cu Don Quijote, puși la coada jocului, făcuți de rușine, de cineva căruia tocmai îi construiseră piedestal în sufletele lor oropsite?! Ce mai este libertatea, după ce a fost obținută așa?

În toate timpurile bravada dublează actul în sine, iar acolo unde totul se transformă în joc, prin participare, apare emoția - care, nu vă mai spun - înseamnă implicare, desigur.

Iar când vorbim despre joc, în primul rând ne gândim la artiști. Citești un roman și decretezi fără dubii că e valoros. De ce? Pentru că te-a atras într-un joc, care îți promite fără rezerve victorie și purificare. Doar îți promite și ești gata să abandonezi realitățile tale banale în numele acestui tip de joc momitor.

De la artă, jocurile au coborât în stradă printre ocnași. Nu chiar jocurile artei, ci mai mult ale foamei. Doar formula a coborât. Mai întâi, ca un surogat stângaci, de exemplu, în concertele electorale, susținute de artiști, apoi și mai jos, în publicitate, în lumea promotorilor comerciali, deveniți în momentul de față adevărați maeștri de ceremonii donquijotești.

Nu e om care să nu știe care sunt sforile implicării și cu toate acestea, când orgoliul tău este în joc, când se naște teama de-a nu fi lăsat la o parte, ignorat, cu demnitatea călcată în picioare, ei, bine, în situații de-astea în care vanitatea are un rol important, uiți și pui botul, devenind implicat.

Doina RUȘTI

A scris trilogia fanariotă, compusă din romanele Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015), după ce și-a căpătat consacrarea prin alte două romane: Fantoma din moară (2008) și Lizoanca la 11 ani (2009). A mai publicat: Zogru (2006), Cămașa în carouri (2010), Logodnica (2017), Omulețul roșu (2004) ș.a. Cronici: El Mercurio- Santiago de Chille, Neue Zürcher Zeitung, Il Manifesto, Las Últimas Noticias, La Jornada-Mexico City, Stato Quotidiano, Turia, La Stampa, La Opinión, Beijing Daily, Il Libero, Magyar Nemzet, La Repubblica etc. Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România (pentru Fantoma din moară) și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române (pentru Lizoanca). Afilieri: USR, PEN, DACIN SARA, ACF. http://doinarusti.ro

Radu Vancu despre Caragiale

Cartea săptămânii

Domnișoara Christina​

de Mircea Eliade

Recomandată de

Cristina Nemerovschi

Editura Cartex

Dumitru ȚEPENEAG

la Radio Trafika Europe

Premieră: Sunday 17 May 2020, 1:00pm EDT in New York = 10am in California = 6pm in London = 7pm in Switzerland (and Paris and Berlin) = 8pm in Istanbul (etc.)

Recomandări 8M

Anul BEETHOVEN

Se poate cumpăra de aci

CRONICHETE & PREZENTĂRI

,,O carte ambițioasă, amplă ca structură narativă (…) Portretul puternic și pătrunzător al unei femei mutilate de frica de-a privi înapoi.” spune The Washington Post despre Little Gods, romanul de debut al autoarei Meng Jing. Publicată de Custom House, la începuturile acestui an, cartea a fost întâmpinată cu recenzii favorabile. Traducerea în limba română va stârni, cu siguranță, interesul publicului amator de Literatură Young Adult.

Sandra OPRESCU

Cartea Oanei Boșca-Mălin este primul volum dintr-un tratat destinat italieniștilor, o scriere academică, scrisă cu pasiune evidentă pentru epic. Erudită, încântătoare ca stil și… poate fi găsită și și în format electronic - o carte care pare scrisă pentru mine!

e de aici: Humanitas

Doina RUȘTI

Edituri mici, cărți importante

De la „madlene contrafăcute” la mineralizarea trecutului, cartea lui Andi Mihalache construiește un culoar mozaicat, care găzduiește, în diverse firide, idei despre timp și semne ale acomodării noastre cu ele. Reflecția autorului, dublată de o stilistică rar întâlnită la un istoric, ne arată că patrimoniul biografic stă sub semnul unei permanente întrebări: de unde începe memoria fiecăruia dintre noi?

Cluj-Napoca, Argonaut, col. „Anima Mundi”, 2019.

Cristina BOGDAN

Paul Auster: 4321, Grupul Editorial ART

Mă voi opri la portretul Danei Rosenbloom, memorabil prin forța sintetică și multiplele clivaje simbolice. Colega de liceu a lui Ferguson este brunetă, cu o vâlvătaie de păr, reunind paradoxal cumințenia și pasiunea. În portretul ei se află criptată întreaga istorie a evreilor, de la exotismul de tip german, la romantismul cu țigănci picante și la moștenirile est-europene, ale căror rădăcini se pierd în Orient. Făcut aproape dintr-o răsuflare, dintr-o frază amplă, care îți irigă creierul, portretul capătă pe parcurs sensul unui panegiric (cu un mic sertar, în care cineva și-a depozitat scuzele). Se lasă iubit de ea, știind că n-o va iubi niciodată, flatat de iubirea ei, sedus de importanța sexului animalic.

Doina RUȘTI

Câte chipuri poate avea moartea în imaginarul tradițional românesc și cât de bogat este corpusul cultural invocabil în această privință? Astrid Cambose stabilește conexiuni pertinente între ritualuri cu caracter funerar, texte folclorice, cărți populare, iconografia religioasă și poveștile lui Ion Creangă – toate plasate pe o hartă culturală, în care practici, cuvinte, reprezentări dau culoare unei lumi vechi, ce iese la suprafață de fiecare dată când medităm asupra trecerii către cealaltă grădină.

Cluj-Napoca, Argonaut, col. „Anima Mundi”, 2019.

Cristina BOGDAN

Antologie de versuri, la Ed. Paralela45

………………………………………………………….

După ce ți-am tras clopo-

o’toole la Gala Gopo,

îmi spui că deja Moro-

menții 2 de o oră

și cincizeci de minute

să-ți facă fusta cute,

ca mine, dar cu Iurie

Dadarie de furie.

Adrian BODNARU - Poem

Mihai ENE și Oana Băluică, într-o zi normală, la Universitatea din Craiova

Cărți de succes

Un fragment - în nr 3 al revistei OPTm

Apărută la Humanitas, mai, 2020

Grupul Editorial ART:

Faimosul roman Povestea Slujitoarei a primit Premiul Governor General și trofeul Arthur C. Clarke. Serialul cu același nume, realizat de HBO, s-a bucurat de un imens succes. Recent apărut în românește și continuarea poveștii: Testamentele, o carte mult așteptată, semnată de Margaret Atwood (Booker Prize). Mai multe aici.

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 15 iunie. Mai multe informații, pe pagina conferinței,Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu).

Proză scurtă, de calitate, la Paralela 45

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

O carte de poeme, de care nu te mai POȚI DESPĂRȚI.

Copyright © optmotive.ro