Nostalgia ca Reality-Show

În ultima perioadă viața noastră s-a schimbat radical, libertatea ni s-a îngrădit mai mult sau mai puțin justificat, ieșirile sunt posibile doar pentru motive declarate, prin urmare am învățat să ne adaptăm la un nou mod de viață. Având în vedere ca teatrele și, în general, instituțiile de cultură nu mai funcționează, multe dintre ele și-au mutat activitatea în on-line difuzând spectacole noi sau de arhivă, interviuri cu actori, lecturi de poezie, concerte, cam tot ce se poate pentru ca publicul să rămână conectat cu arta, privită ca o divină cură de detoxifiere după bombardamentul știrilor care de care mai catastrofale difuzate la televizor.

Căutând niscaiva spectacole pe care să le vizionez pentru a-mi lua doza necesară de teatru, am descoperit spectacolul Teatrului Național Mihai Eminescu din Timișoara, Sunt o babă comunistă, înregistrat chiar la debutul festivalului de teatru FEST-FDR din anul 2019, cu o regie semnată de Antonella Cornici. Citisem romanul lui Dan Lungu, vizionasem și filmul făcut de Stere Gulea în 2013, iar pentru ca tabloul să fie complet era necesar să văd și spectacolul.

Înainte însă de a discuta despre reprezentație, este necesar să punem sub lupă un aspect: în ultimele săptămâni, în topul vizionărilor de pe cel mai urmărit site de streaming se aflau preponderent emisiuni de tip reality-show. Tot în acest timp, un post principal de televiziune din țară înregistra un record de audiență cu o emisiune de tip reality filmată în Asia, iar marile posturi de televiziune din Europa băteau recorduri de audiență tot cu acest tip de emisiuni. Și, poate vă întrebați, în regulă, dar cum se leagă aceste lucruri cu montarea de la Timișoara?

Răspunsul este cât se poate de simplu: tot spectacolul se desfășoară în cadrul unei emisiuni intitulată Cineva-Cândva, iar povestea personajului Emilia Apostoae (Claudia Ieremia) este în așa fel construită încât să dea bine pe cameră. Încă de la început observăm un regizor de platou, interpretat de Matei Chioariu, într-o continuă agitație, care dirijează atât aplauzele publicului, cât și operatorii sau inginerii de lumini. Cei familiarizați cu industria și platourile de televiziune știu că așa se întâmplă în majoritatea emisiunilor în direct. Diferența este aici că nu ne putem da seama exact ceea ce este realitate și ceea ce este regie în toată povestea. Deși, genul acesta de emisiuni ar trebui să se bazeze pe ceva real, pe poveștile de viață ale oamenilor, ele au la bază un scenariu după care funcționează. Cineva-Cândva este exact acel tip de producție ce intră în viața și în trecutul oamenilor, pentru a vedea, în cazul nostru, cum trăiau soții Apostoae în comunism. Intrarea prezentatoarei (Roberta Popa Ionescu), pe o muzică ce se aude repetitiv pe tot parcursul spectacolului, corpul de balet ce o însoțește, charisma și felul ei de a vorbi cu camera nu fac decât să stârnească curiozitatea unei virtuale audiențe.

În viața reală fix asta ne fascinează la genul acesta de producții, ele fiind gândite în așa fel încât să stârnească emoțiile oamenilor și să le alimenteze curiozitatea. Dar aici se aprinde un element inconștient al psihicului uman: teama de a nu ți se întâmplă și ție acel lucru. Când vedem o poveste dramatică la televizor compătimim personajul și mulțumim că nu suntem noi în locul lui, însă, în adâncul nostru, se naște automat întrebarea: ce aș face dacă soarta m-ar pune pe mine în cazul respectiv?

Dacă ne uităm pe graficele de audiență de la începutul anilor 2000, observăm că genul acesta de emisiuni ce pătrundeau în viețile oamenilor făceau audiențe fabuloase în România, multe dintre ele prezentând cazuri cu adevărat dramatice, însă spectatorul orbit de emoție nu se întreba ce este real și ce este regizat la acele momente.

În carte ne este prezentată Emilia în trei ipostaze temporale, prima fiind copilăria de la țară, munca din timpul comunismului cea de a doua și ultima – pensionară într-un regim democratic. Ceea ce fascinează cel mai tare este naturalețea cu care personajul își evocă trecutul, nu și-l reneagă, ci pur și simplu reușește să-l împletească cu prezentul. Ca cititori ne aflăm în fața unei introspecții destul de profunde a personajului ajuns acum către finalul vieții, însă această pătrundere în sine nu este una dramatică, ba din contră, se realizează cu o oarecare doză de umor.

Comunismul este văzut aici ca un regim care îți oferă anumite avantaje. Fiind obișnuită cu locul de muncă dinainte stabilit, pensionara nu poate înțelege schimbările care se fac în capitalism, și de ce, ca și fiica ei de altfel, oamenii au tendința de a se îndrepta către țările străine. Convingerile femeii sunt de nestrămutat, și, cu toate că fiica ei încearcă să o convingă că e mai bine, aceasta refuză categoric să creadă aceste lucruri. Într-un fel, atitudinea este justificată mai ales că, încă din copilărie, dorința ei era să părăsească familia săracă în care locuia pentru a ajunge la oraș. Regimul trecut reușește să-i împlinească acest vis, prin urmare, fiind o femeie crescută modest, ea acceptă ca atare acest daruri, fără ca nivelul ei de trai să fie afectat.

Pe parcursul spectacolului, ideile Emiliei sunt deconstruite de către soțul, fiica, angajatul de la securitate – toți invitați în cadrul acestui show de televiziune. Prin urmare, ce rămâne real din toată povestea prezentată, care este varianta de adevăr după care să ne luăm? Reprezentația nu oferă un răspuns clar, însă mesajul transmis este că realitatea de atunci a fost dură, însă fiecare a trăit-o într-un mod diferit, prin urmare în orice moment se vor putea naște conflicte de idei referitoare la acest subiect.

Scenaristul Călin Ciobotari merită să fie aplaudat, pentru că a știut exact cum să adapteze textul pentru a-l transforma atât într-un scenariu de teatru, cât și într-unul de televiziune.

Un personaj colectiv important în economia spectacolului este publicul, care trebuie să participe activ la piesă prin aplauze la comandă, lucru destul de ciudat la teatru. În teorie, aplauzi pentru un act artistic care îți place, însă în platourile de televiziune până și aplauzele sunt regizate, au momentele lor când intră pe post, tocmai pentru ca cel de acasă să se lase vrăjit de așa-zisa magie falsă a televiziunii.

Până la urmă, lucrurile pe care nu le vedem ne fascinează cel mai mult, și lumea din spatele camerelor, la fel ca și lumea din spatele ideologiei și propagandei comuniste, nu era deloc roz, dincolo de ușile închise întâmplându-se multe lucruri pe care spectatorul sau trăitorul unui regim nu le știe. Și totuși, mapamondul în prezent nu este aproape blocat de un lucru ce nici măcar nu se vede cu ochiul liber, dar știm că există?

Andrei BULBOACĂ

Doctorand în Studii Culturale, la Facultatea de Litere, Universitatea din București.

Scriitori și creatori de ficțiuneOpinii și ideiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopolitePoemele săptămâniiIstorii subiectiveDebutTraduceriTOPURIArhivă

Radu Vancu despre Caragiale

Cartea săptămânii

Domnișoara Christina​

de Mircea Eliade

Recomandată de

Cristina Nemerovschi

Editura Cartex

Dumitru ȚEPENEAG

la Radio Trafika Europe

Premieră: Sunday 17 May 2020, 1:00pm EDT in New York = 10am in California = 6pm in London = 7pm in Switzerland (and Paris and Berlin) = 8pm in Istanbul (etc.)

Recomandări 8M

Anul BEETHOVEN

Se poate cumpăra de aci

CRONICHETE & PREZENTĂRI

,,O carte ambițioasă, amplă ca structură narativă (…) Portretul puternic și pătrunzător al unei femei mutilate de frica de-a privi înapoi.” spune The Washington Post despre Little Gods, romanul de debut al autoarei Meng Jing. Publicată de Custom House, la începuturile acestui an, cartea a fost întâmpinată cu recenzii favorabile. Traducerea în limba română va stârni, cu siguranță, interesul publicului amator de Literatură Young Adult.

Sandra OPRESCU

Cartea Oanei Boșca-Mălin este primul volum dintr-un tratat destinat italieniștilor, o scriere academică, scrisă cu pasiune evidentă pentru epic. Erudită, încântătoare ca stil și… poate fi găsită și și în format electronic - o carte care pare scrisă pentru mine!

e de aici: Humanitas

Doina RUȘTI

Edituri mici, cărți importante

De la „madlene contrafăcute” la mineralizarea trecutului, cartea lui Andi Mihalache construiește un culoar mozaicat, care găzduiește, în diverse firide, idei despre timp și semne ale acomodării noastre cu ele. Reflecția autorului, dublată de o stilistică rar întâlnită la un istoric, ne arată că patrimoniul biografic stă sub semnul unei permanente întrebări: de unde începe memoria fiecăruia dintre noi?

Cluj-Napoca, Argonaut, col. „Anima Mundi”, 2019.

Cristina BOGDAN

Paul Auster: 4321, Grupul Editorial ART

Mă voi opri la portretul Danei Rosenbloom, memorabil prin forța sintetică și multiplele clivaje simbolice. Colega de liceu a lui Ferguson este brunetă, cu o vâlvătaie de păr, reunind paradoxal cumințenia și pasiunea. În portretul ei se află criptată întreaga istorie a evreilor, de la exotismul de tip german, la romantismul cu țigănci picante și la moștenirile est-europene, ale căror rădăcini se pierd în Orient. Făcut aproape dintr-o răsuflare, dintr-o frază amplă, care îți irigă creierul, portretul capătă pe parcurs sensul unui panegiric (cu un mic sertar, în care cineva și-a depozitat scuzele). Se lasă iubit de ea, știind că n-o va iubi niciodată, flatat de iubirea ei, sedus de importanța sexului animalic.

Doina RUȘTI

Câte chipuri poate avea moartea în imaginarul tradițional românesc și cât de bogat este corpusul cultural invocabil în această privință? Astrid Cambose stabilește conexiuni pertinente între ritualuri cu caracter funerar, texte folclorice, cărți populare, iconografia religioasă și poveștile lui Ion Creangă – toate plasate pe o hartă culturală, în care practici, cuvinte, reprezentări dau culoare unei lumi vechi, ce iese la suprafață de fiecare dată când medităm asupra trecerii către cealaltă grădină.

Cluj-Napoca, Argonaut, col. „Anima Mundi”, 2019.

Cristina BOGDAN

Antologie de versuri, la Ed. Paralela45

………………………………………………………….

După ce ți-am tras clopo-

o’toole la Gala Gopo,

îmi spui că deja Moro-

menții 2 de o oră

și cincizeci de minute

să-ți facă fusta cute,

ca mine, dar cu Iurie

Dadarie de furie.

Adrian BODNARU - Poem

Mihai ENE și Oana Băluică, într-o zi normală, la Universitatea din Craiova

Cărți de succes

Un fragment - în nr 3 al revistei OPTm

Apărută la Humanitas, mai, 2020

Grupul Editorial ART:

Faimosul roman Povestea Slujitoarei a primit Premiul Governor General și trofeul Arthur C. Clarke. Serialul cu același nume, realizat de HBO, s-a bucurat de un imens succes. Recent apărut în românește și continuarea poveștii: Testamentele, o carte mult așteptată, semnată de Margaret Atwood (Booker Prize). Mai multe aici.

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 15 iunie. Mai multe informații, pe pagina conferinței,Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu).

Proză scurtă, de calitate, la Paralela 45

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

O carte de poeme, de care nu te mai POȚI DESPĂRȚI.

Copyright © optmotive.ro

Echipa