Povestea Maiei Morgenstern e despre film, teatru și literatură, dar mai ales despre cum aceste arte nu au granițe între ele.

Maia Morgenstern s-a născut pe 1 mai 1962, la București. În 1985 a absovit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" din București, la clasa profesorului Dem Rădulescu.

A debutat în lumea filmului în 1983, în pelicula "Prea cald pentru luna mai", regizată de Maria Callas Dinescu. În același an, Dan Pița a distribuit-o în filmul "Dreptate în lanțuri".

Debutul în literatură vine în 2020. Asta deși în 2011, la Rao, a apărut volumul "Ciobit", care adună interviuri cu Maia Morgenstern, realizate de Oana C. Popescu.

Am spus literatură, dar poate urechile sensibile și necunoscătoare vor tremura într-o ușoară revoltă. Jurnalul e literatură?, s-ar putea întreba unii. Să încercăm să răspundem punctual, în cazul Maiei Morgenstern.

            Volumul "Nu sunt eu", apărut la editura Litera, e mai mult decât un jurnal ori o colecție de amintiri. E literatură. Maia Morgenstern scrie așa cum joacă. Simplu și direct, pentru că talentul adevărat îți dă impresia că ai putea repeta, fără efort, tot ce vezi, ce asculți și citești. Jocul și scriitura Maiei Morgenstern nu-ți arată efortul, schelăria muncii, chinul din spate. Totul pare natural.

Maia Morgenstern scrie cu pasiune, cu o bucurie care păstrează vie seninătatea copilăriei, sinceritatea acestei perioade. Și ce mare lucru să ții vie inima de copil. Se întâmplă asta chiar și când scrie despre lucruri dureroase.

  "Profesoara de geografie citea catalogul. Fața i s-a schimonosit. Ajunsese la numele meu.

-Morrrrrgănștern!!! A strigat.

A strigat abrupt și a răgușit.

Am sărit în picioare.

(…)

Copilăria mea grea.

Greu era să mă scol de dimineață. Greu îmi era să mă pieptăn. Greu îmi era să-mi prind gulerașul (avea nasturi mici, și-l spăla mama în fiecare seară, și-l punea la uscat pe sobăm iar apoi pe calorifer).

(…)

Spălătoreasa! Spălătoreasa!

Așa mă strigau. Chiar da!

(…)

În ziua în care am îmbătrânit, am mâncat înghețată pe săturate."

            În volumul "Nu sunt eu", detaliile despre viața pe scena teatrului ori pe platoul de filmare se acumulează, treptat și natural, alături de episoade din copilăria și tinerețea Maiei Morgenstern, prin treceri fine, neforțate. Mărturisirile sunt autentice grație sincerității. Fără granițe, fără categorii și judecăți definitive. Căci viața și scena, interiorul sufletului și existența exterioară, literatura, toate sunt legate între ele.

"Curmale dulci, și bune, și uriașe. Ca mierea, sub o crustă sfărâmicioasă. Cu sâmbure, ca o corabie. Cel mai mult îmi plăceau curmalele. Mi se părea că au strâns tot soarele, și toată căldura, și toată speranța, și toată dragostea, și toată dulceața din lume. Curmalele din Israel. Le lăsam să se topească în gură... Și mi se părea că toată spaima, și grija, și frica au dispărut pentru totdeauna.

Curmale din Israel. Pace și dragoste."

A publicat, până acum:

Nu sunt eu, Litera, 2020

Eu sunt Maia, Litera, 2022

Orez. Cu lapte, Litera, 2024