OPTm
nr. 82

O povestire fantastică

Relația mea cu fantasticul este una complexă, încă de când eram copil auzeam povești despre diverse creaturi care ar putea să mă captureze dacă nu eram suficient de atent - Baba Cloanța din fântână este doar un exemplu. Crescând, am înțeles și de unde provin toate aceste resurse folclorice pe care adesea le trecem cu vederea sub pretextul că sunt copilării, și tocmai datorită acestui fapt am gravitat natural în jurul prozei Povestea contesei Haremburga, a lui Octavian Soviany din volumul Treisprezece, antologia de proză fantastică din biblioteca de proză contemporană a editurii Litera. Soviany optează pentru exemplificarea unei forme clasice a fantasticului, o poveste clișeică la prima vedere; soțul, Henri, pleacă la luptă, iar soția sa, contesa Haremburga, comite adulter alături de Yves, cu care își și ucide soțul. Câteva texte care ar reprezenta o tradiție a acestui fir narativ sunt tragedia Agamemnon de Eschil, povestiri din Decameronul lui Boccaccio, drama Othello de Shakespeare, precum și altele, însă la Soviany întâlnim câteva elemente distincte: apariții demonice, precum și posibilitatea unei mântuiri de factură romantică. 

Ceea ce o convinge pe Haremburga să își ucidă soțul nu este destinul, ca în cazul lui Eschil, ci Diavolul însuși. Pedeapsa brutală pe care o primește contesa nu este ceva ce nu am întâlni în filele istoriei, însă este atât de dură pentru o povestire de doar câteva pagini încât șochează cititorul. 

Haremburga este hulită de oameni, sângele amantului său o acoperă, iar capul decapitat al acestuia trebuie să îi zacă în poală până când va muri, într-o temniță rece, idee care evocă hamletian craniul lui Yorick, însă ca o încununare a delictului. Chinurile prin care trece acest personaj sunt similare ca efect de lectură cu cele din tragedia antică, unde astfel de cazne sunt menite să purifice sufletul, dar și să anuleze ciclurile violenței. 

Autorul alege un final specific romantismului și, faustian, Haremburga rezistă ultimei tentații diavolești, fiind ridicată în tării. Lumina din urma morții contesei este semnul milostivirii divine, care în literatura specifică Evului Mediu, nu este atât de fastuoasă. Octavian Soviany reușește sa contureze în puține pagini o întreagă povestire moralizatoare care arată vitalitatea pe care proza scurtă n-o are de obicei. Povestea contesei Haremburga devine astfel o componentă a antologiei, care, alături de celelalte cincisprezece povestiri, realizează o adevărată apologie la adresa rolului prozei fantastice în contemporaneitate, 

Andràș-Florin RĂDUCANU

Student în anul al III-lea la Facultatea de Litere, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Andraș a început deja o specializare în literatură comparată. Scrie eseu, cronică și studii de profil. A colaborat cu revista Steaua.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

 

NOUA LITERATURĂ

 

Actriță de succes, Aida ECONOMU mi-a dat câteva texte de proză, care dovedesc o sensibilitate cel puțin egală cu cea scenică. Proză de notație, cu un epos dezvoltat pe faptul cotidian, ba chiar pe amănuntul clipei prezente, povestirea din acest număr reconstituie un portret cu mijloacele simple ale legăturii dintre nepoată și bunică. E dialogică, desigur. Are atmosferă, imagini tușante, un cadru ofertant pentru un roman confesiv și o naturalețe greu de atins în proză.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Pan Macmillan, prin Cărturești

Recomandată de

​Ion CARAMITRU

 

Imagine în premieră din spectacolul Stupid Fucking Bird de Aaron Posner, adaptare liberă și non-conformistă, având ca punct de plecare Pescărușul lui Cehov. Regia - Răzvan Oprea. 

Premiera : 16 și 17 septembrie 2021, ora 19.30 , Sala Pictura a TNB

LITERA, 2021

Recomandată de Ovidiu ȘERBAN

Polirom, 2021

Un fragment în OPTm

Nemira, 2021

note, liste, însemnări de autor

Dracula: foileton. Vă așteptăm!

Polirom, 2021

Litera, 2021

Copyright © optmotive.ro