OPTm
nr. 100/13

Carlos Ruiz Zafón, Prizonierul cerului

Cărți. Viață de familie. Cărți. Soție, copil. Cărți. Relații paterne complicate. Cărți. Falimentul bate la ușă. Cărți... O viață plină de adrenalină trăită, în mod paradoxal, la nivel static. Adevărata mișcare este în anticariat — axis mundi atât pentru Daniel Sempere, barcelonezul obișnuit cu probleme neobișnuite, cât și pentru celelalte personaje care orbitează în jurul lui —. Cum reușește anticariatul barcelonez (culmea) neprăfuit să determine ...

Ce simțim atunci când vedem două mâini împreunate în rugăciune? Ce gânduri ne trec prin minte atunci când urmărim conturul fin, abia schițat al degetelor care ne dau impresia că se prelungesc până la cer? Ce ecouri aduce cu sine conceptul de rugăciune, înfățișat într-o atât de obișnuită schiță? Smerenie? Poate. Remușcare? E posibil. Umilință? Cu siguranță.

Dar mai este ceva, mai presus de imaginea redusă la esență a credinciosului cucernic care se roagă. Mai este ceva, pe lângă atmosfera ușor m ...

Citind poezie contemporană, descoperim că există legături între „cireșe”, „muște”, „mofturi” și „softuri”. Citindu-l pe Ghe Adacor, ne dăm seama că este perfect plauzibilă asocierea dintre „gândul distanței” și imaginea atât de banală a unui om care, oricât ar fi de „fermecător”, „în acest moment/ mănâncă ce mănânc și eu”. Iluzii, idei de versuri pentru poemul ideal sau o simplă porție din cireșele amintite mai sus? În definitiv, nici nu prea contează.

Tot ceea ce ne interesează este că imagin ...

Atunci când spunem Anna Karenina, spunem triunghi amoros, iubire versus stabilitate, fericire versus căsnicie. Spunem cu siguranță familie, colaps psihic, eventual reputație, dar știu cu certitudine ceea ce nu spunem: Alexei Alexandrovici Karenin.

Acel fatidic Karenin – soțul conservator, care a uitat ce înseamnă iubirea pasională (în cazul în care chiar a cunoscut-o vreodată), acel Karenin – politicianul abil, acel Karenin – diplomatul care întruchipează lumea tăcută, dar extrem de influ ...

Poezia contemporană — ce descriere i s-ar potrivi mai bine? Glas proaspăt al lirismului care avea nevoie să uite de cuvântul „stagnare”, colecție de momente de inspirație spontană sau comoară nebănuită a stihului românesc? Să fie „stih” cuvântul potrivit pentru a desemna înșiruirea prozodică de concepte, simboluri, dar mai ales adevăruri? „nimic în afara mea/ înlăuntrul meu nimeni” ar fi doar două exemple de astfel de esențe tari, spuse, aparent, prea răspicat. Să fie „vântul care nu mai bate di ...

Gotic american s-ar traduce titlul unui tablou care poate fi caracterizat drept neobișnuit, sinistru, dar mai ales prozaic, în mod paradoxal. Controversa provine din contrastul dintre titlu și imagine. Citind American Gothic, ne gândim imediat la un peisaj negru sau în orice caz întunecat, ascunzând prin cotloanele înrămate obiecte sau ființe nedeslușite, caracteristice de obicei unui spațiu în care lumina nu are ce căuta. Având această stereotipie în minte, avem un adevărat șoc atunci când ...

Cum își aleg intelectualii lecturile? Dar filologii? Ce citim? Cum găsim cărțile? Cât contează educația în alegerea cărților? Cât contează ce spun alții? Credem în gusturile omului fără școli înalte? Categoric, există și cititori fără studii universitare: avem încredere în opinia lor? Avem încredere în calomniatorii cărților?

Ileana MARIN

Petrec ore întregi în librării. Îmi place să răsfoiesc cărți, să citesc pasaje din ele, să mă uit la coperțile lor, să ...

Relația specială pe care o are Augustin Buzura cu genul autobiografic reiese, fără doar și poate, din amprenta deosebit de puternică pe care activismul de partid l-a lăsat asupra celui care se remarca în societate ca scriitor, ca prozator realist într-o epocă în care nu puteai scrie despre realitate altfel decât... elogios. Cu toate acestea, a reușit să ne lase nouă, cititorilor de astăzi, o mărturie în două volume a lumii activiștilor de partid care îi hăituiau pe cei care nu se arătau supuși i ...